Pentru guvernele neoliberale inegalitățile sunt un cost pe care îl plătesc fără să-și pună prea multe întrebări în legătură cu dezvoltarea pe termen lung. În realitate, atât timp cât există creștere economică și o mică, dar esențială, parte a populației se bucură de avantajele acestei creșteri, totul este exact așa cum ar trebui să fie.
Ce înseamnă, în fond, adâncirea inegalităților dintr-o societate? Pe scurt, urmând preceptul biblic, vedem cum cei care au vor avea și mai mult iar cei care nu au vor avea și mai puțin. În termeni ceva mai contemporani, o clasă tot mai redusă va avea o parte tot mai mare din avuția națională în timp ce o parte tot mai mare din populație va câștiga tot mai puțin și va fi tot mai sărăcită.
Riscurile adâncirii acestor tipuri de inegalități au ajuns să fie reclamate chiar de către instituțiile cele mai conservatoare și mai liberale, conștiente și ele că dacă acest trend se păstrează sau, chiar mai rău, se accelerează, așa cum vedem că se întâmplă în ultima perioadă, ne putem aștepta în viitorul apropiat la ceea ce e mai rău pentru o societate.
Revolte și mișcări de mase incontrolabile și imprevizibile, acte de terorism și acțiuni subversive imposibil de controlat plus, poate cel mai grav lucru dintre toate, o sabotare și o încetinire a dezvoltării economice și sociale a statului care își asumă deliberat astfel de politici economice.
Asemenea instantanee distopice ar trebui să dea fiori pe șira spinării oricărui stat cu ambiții de dezvoltare în viitor, cu atât mai mult unor țări ca România care doar poate spera să iasă din subdezvoltarea în care băltește de 30 de ani prin politici economice și sociale curajoase și înțelepte.
Drama dublă a acestei țări este că are acum în fruntea sa o conducere care e tot mai convinsă că singura cale de a ieși din starea actuală este calea neoliberală și politicile care încurajează adâncirea inegalităților, considerate a fi un preț corect a fi plătit pentru îmbogățirea și mai mare a celor care sunt deja în clasa de sus a societății.
E suficient să citim știrile de zi cu zi despre scumpirile care lovesc în valuri și despre puterea de cumpărare tot mai redusă a românilor ca să înțelegem scara la care va fi lovită țara în viitor dacă nu se schimbă urgent viziunea celor guvernează în prezent.
Peste aceste probleme care se anunță a deveni adevărate bombe economice în viitorul cât mai apropiat, avem de luat în calcul și efectele pe termen lung al politicilor pe care Guvernul Cîțu se pregătește să le impună pentru a câștiga o luptă internă în partid absurdă, inutilă și absolut dezastruoasă.
„Trebuie introdus un principiu al competitivităţii pentru resurse în toate sectoarele din economie, inclusiv în cercetare. Cei care doresc să facă cercetare trebuie să fie competiţie între ei pentru resurse (...) A finanţa doar de dragul finanţării de la buget nu cred că este o soluţie. Nu sunt adeptul introducerii banului public oriunde doar pentru că i se spune unui domeniu cercetare şi trebuie să investim în cercetare fără să avem rezultate. Nici în educaţie nu vreau să mai investim fără rezultate, nici în sănătate nu vreau să mai investim fără să avem rezultate."
Acestea sunt cele mai recente idei ale lui Florin Cîțu, premierul României și cel care are mari șanse să devină și șeful principalului partid în coaliția de guvernare – PNL. După ce ne-a pregătit și ne-a prezentat cum arată primii pași în privatizarea Sănătății, dupa ce am văzut care sunt deja costurile privatizării în Educație, acum actualul prim-ministru al României ne anunță cât poate de frust că niciunul din domeniile esențiale pentru dezvoltarea unei țări nu va mai primi apriori finanțare de la bugeatul de stat.
În timp ce mediul privat din Sănătate și Educație vor primi fără nicio condiție bani de la stat, insituțiile care încă aparțin de stat și oferă servicii gratuite vor avea fondurile condiționate de criterii și coeficiente de calitate imaginate tocmai de cei care vor să le îngroape în detrimentul celor de stat.
Efectele unei astfel de viziuni într-o țără dominată de cea mai mare inegalitate din întreaga Uniune Europeană vor fi că tot mai puține persoane vor avea acces la educație, sănătate și la tot mai puțină cercetare finanțată de stat. Pe scurt, într-un astfel de scenariu, vom avea sufocate principalele motoare ale dezvoltării unui stat.
Și mai concis, într-un astfel de scenariu nu vom mai putea avea nici speranța unei dezvoltări care să ne scoată din coada tuturor clasamentelor civilizației, ci în schimb vom fi martorii prăbușirii societății într-un viitor distopic unde foarte puține persoane vor avea accesul la majoritatea resurselor și vor controla soarta majorității cetățenilor care vor fi condamnați la sărăcie și subdezvoltare.
E uimitor cât de mulți cetățeni, în actualele premise, găsesc resurse să susțină un astfel de guvern care nu are în grijă decât soarta celor mai privilegiați dintre noi. Dacă acesta e cursul istoriei și nimic nu se va schimba, ceea ce va urma pentru majoritatea va fi condamnarea la o viață în slujba celor mai puternici. Un destin demn de evul mediu cel mai sărac și întunecat.
