De cele mai multe ori, acești giganți lingvistici apar în vocabularul științific sau medical, acolo unde precizia este mai importantă decât simplitatea.
Există un cuvânt de 44 de litere?
Dacă întrebi motoarele de căutare, vei găsi imediat „pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză”. Cu cele 44 de litere ale sale, pare de neatins. Totuși, acest cuvânt este o invenție din anii ’30 a unui pasionat de rebus din SUA și nu face parte din limbajul medical real sau din lexicul românesc autentic. De aceea, pentru un top corect, ne întoarcem la dicționare și la terminologia consacrată.
Clasamentul oficial – cele mai lungi cuvinte românești
Iată care sunt cele mai impresionante cuvinte recunoscute în limba română, alese după numărul de litere și apariția lor în dicționare:
Electroglotospectrografie – 25 litere
Angiocardiopneumografie – 23 litere
Anticonstituționalitate – 23 litere
Electrotermocauterizare – 23 litere
Streptomicinorezistență – 23 litere
Teleradiocinematografie – 23 litere
Electroencefalografie – 21 litere
Pluridimensionalitate – 21 litere
Incomprehensibilitate – 21 litere
Interdisciplinaritate – 21 litere
Cuvinte și mai spectaculoase
Pe lângă acestea, literatura de specialitate aduce în prim-plan termeni extrem de tehnici, precum Difosfopiridinnucleotidpirofosfatază (36 de litere) sau Nicotinamidadenindinucleotidfosfat (34 de litere). Sunt însă atât de rar utilizați încât chiar și în mediile academice apar sporadic.
În uzul zilnic, cele mai lungi și des întâlnite rămân anticonstituționalitate și dezinstituționalizare, ambele folosite în limbaj juridic și administrativ.
Recorduri amuzante și curiozități
Nu doar cuvintele dau bătăi de cap, ci și unele denumiri proprii:
cel mai lung nume de familie românesc cunoscut este Protopopitoricescovici (22 litere),
iar cea mai lungă denumire de localitate este Stațiunea Climaterică Sâmbăta (27 de litere).
În secolul XIX, lingviștii și scriitorii ironizau pasiunea pentru termeni inventați. Vasile Alecsandri numea „inonorificabilitudinaționalitate” o „minune filologică”, criticând excesul de cuvinte artificiale.
Româna rămâne o limbă complexă și surprinzătoare, unde se întâlnesc termeni simpli, dar expresivi, cu alții atât de complicați încât par mai degrabă exerciții de rezistență verbală. Aceste „cuvinte-record” demonstrează nu doar bogăția lexicului, ci și creativitatea celor care l-au modelat de-a lungul timpului.
