Europa de Vest se confruntă cu un nou val de căldură extremă, un semnal îngrijorător al efectelor încălzirii globale asupra continentului, în timp ce schimbările climatice coboară tot mai mult pe lista priorităților politice.
Specialiștii în meteorologie trag un semnal de alarmă: în următoarele zile, termometrele vor stabili noi recorduri pentru luna iunie în numeroase state europene. Franța se confruntă cu perspectiva unor temperaturi de până la 43 de grade Celsius, Spania ar putea depăși 45 de grade, iar în anumite zone din Marea Britanie, Germania și Italia valorile pot urca până la 40 de grade, și asta înainte ca vara să atingă apogeul, conform Politico.
Nici Belgia nu este ferită: cu un maxim prognozat de 37 de grade, directorul serviciului meteorologic național avertizează că țara s-ar putea confrunta cu „cea mai călduroasă săptămână consemnată vreodată".
Temperaturile ridicate nu vor lăsa loc de răgaz nici pe timp de noapte, mercurul urmând să rămână peste 25 de grade Celsius în mare parte din Europa Occidentală. Absența răcorii nocturne intensifică stresul termic — fenomenul prin care căldura se acumulează în organism —, cu consecințe grave asupra sănătății, mergând până la deces, mai ales în cazul categoriilor vulnerabile, cum sunt persoanele în vârstă. În ultimii patru ani, aproximativ 200.000 de cetățeni ai Uniunii Europene și-au pierdut viața din cauze legate de căldură extremă.
Combustibilii fosili, vinovatul principal
Valurile de căldură fac parte din verile emisferei nordice de când există înregistrări, însă temperatura globală a crescut cu aproximativ 1,4 grade Celsius de când oamenii au început să ardă combustibili fosili, eliberând în atmosferă gaze cu efect de seră. Ca urmare, nivelul de bază al temperaturilor de vară a crescut constant, iar oamenii de știință sunt de acord că fiecare val de căldură este acum mai intens și mai probabil să apară.
„Schimbările climatice ridică temperatura de fond pe care acționează sistemele meteorologice. Într-un climat mai rece, acest val de căldură ar fi fost mai puțin intens", explică Mireia Ginesta, cercetător la Universitatea Oxford.
Europa este continentul care se încălzește cel mai rapid la nivel global. Dacă încălzirea va ajunge la 3 grade Celsius peste nivelul preindustrial, numărul deceselor provocate de căldură s-ar putea dubla sau chiar tripla față de scenariul de 1,5 grade.
Infrastructură nepregătită pentru veri toride
Temperaturile exterioare reprezintă doar o parte a problemei. Europenii își petrec aproximativ 90% din timp în interior, iar în mare parte a continentului, clădirile au fost proiectate să păstreze căldura, nu să o respingă. În Regatul Unit, 92% dintre locuințe riscă să se supraîncălzească până în 2050, potrivit Comitetului pentru Schimbări Climatice.
Doar aproximativ 20% dintre locuințele europene dispun de aer condiționat, iar costurile ridicate ale energiei îi împiedică pe mulți să folosească aceste sisteme. Peste o treime dintre europeni spun că nu își pot permite să își răcească suficient locuințele, proporția ajungând la două treimi în rândul celor cu dificultăți financiare.
Consecințele sunt deja vizibile: în Franța, valul de căldură a dus la închiderea a peste 800 de școli, iar în Belgia, compania națională de căi ferate a anulat curse după ce o cincime din trenuri s-au dovedit a nu avea aer condiționat.
Politicienii ignoră schimbările climatice
Guvernele dispun de numeroase instrumente pentru reducerea emisiilor și protejarea populației față de fenomenele meteo extreme, însă schimbările climatice coboară pe lista priorităților politice chiar în timp ce valurile de căldură devin mai severe.
Deși planurile UE pentru reducerea emisiilor se numără printre cele mai ambițioase din lume, în ultimii ani guvernele au pus accent mai mare pe relansarea industrială, reducând sprijinul pentru unele politici climatice considerate un obstacol pentru competitivitatea economică. Emisiile UE au crescut ușor anul trecut, un semnal că reducerea poluării a intrat într-o perioadă de stagnare.
Agenția Europeană de Mediu avertizează că statele membre nu își protejează suficient cetățenii împotriva temperaturilor extreme, considerând riscul asociat stresului termic drept „critic" în acest deceniu și „catastrofal" începând cu mijlocul secolului.
