Cum ar putea arăta un atac al Rusiei asupra NATO. Planul descris minut cu minut, de la primele lovituri până la mobilizarea trupelor europene

Scenariul pornește de la ipoteza că Rusia ar putea pregăti luni întregi o operațiune militară prin misiuni de supraveghere și recunoaștere, deplasarea forțelor speciale și crearea unui context politic sau diplomatic care să justifice intervenția. Odată declanșată însă, acțiunea militară ar putea evolua rapid.

Tensiunile dintre Moscova și Londra reprezintă unul dintre elementele care alimentează acest scenariu. Kremlinul a amenințat că ar putea lovi baze militare britanice, în contextul sprijinului acordat Ucrainei. Regatul Unit a anunțat că va permite Kievului acces la tehnologie clasificată pentru producerea propriilor rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune Storm Shadow sau Scalp, după informații potrivit cărora drone britanice ar fi fost folosite în atacuri asupra teritoriului rus.

În plus, un raport al serviciilor de informații americane menționat în analiză avertiza că Rusia ar putea ataca NATO în câteva săptămâni, iar fereastra de amenințare s-ar întinde până în 2029.

Minutul unu. Rusia își începe atacul

Într-un asemenea scenariu, una dintre primele ținte posibile ar putea fi arhipelagul Svalbard. Rusia și-ar putea deplasa Flota de Nord pentru a încerca preluarea rapidă a insulelor sau ar putea transporta trupe aeropurtate din nordul Rusiei către arhipelagul norvegian, scrie iNews, citând analiza Institutului Internațional de Studii Strategice

Svalbard este considerat vulnerabil din punct de vedere militar, dar are o importanță strategică, inclusiv prin prezența minieră rusă. Relațiile dintre Moscova și Oslo în privința insulelor s-au tensionat în ultimii ani, Rusia acuzând Norvegia că militarizează teritoriul.

Cu câteva săptămâni înaintea invaziei ruse în Ucraina, un cablu important de telecomunicații care lega Svalbard de continent a fost tăiat, incident atribuit aparent unor nave rusești.

O altă posibilă țintă ar fi Insulele Åland din Marea Baltică, aflate în apropierea Estoniei, Suediei și Finlandei. Teritoriul finlandez este demilitarizat și beneficiază de autonomie parțială, iar în trecut a aparținut Rusiei.

Richard Hooker, de la Atlantic Council, estima într-un raport publicat la începutul acestui an că Vladimir Putin ar putea folosi Brigada 336 de Infanterie Navală, cu baza la Kaliningrad, sau Divizia 76 de Asalt Aerian, cu baza la Pskov. O astfel de operațiune s-ar putea desfășura cu „puțin sau deloc avertisment”, trupele putând fi sprijinite de nave comerciale, aeronave și elemente ale Flotei Baltice ruse.

Gotland și statele baltice, alte variante

Insula suedeză Gotland ar putea reprezenta o altă țintă strategică. Controlul acesteia ar oferi Rusiei o poziție suplimentară pe o coastă dominată în mare parte de NATO și un punct important pentru apărarea orașului Sankt Petersburg.

O altă variantă ar fi o ofensivă terestră în Europa de Est. Estonia, Lituania, Letonia și Polonia sunt menționate printre posibilele ținte, având în vedere poziția lor geografică și proximitatea față de Rusia.

Într-un asemenea scenariu, Moscova ar putea introduce în țara vizată o forță militară de dimensiuni reduse, eventual în civil, pentru a crea o enclavă separatistă prezentată drept sprijin pentru o minoritate rusă presupus persecutată.

O altă posibilitate ar fi încercarea de creare a unui coridor terestru către Kaliningrad, prin Lituania. Potrivit lui Hooker, pregătirile ar putea fi prezentate drept un exercițiu militar, înaintea unei intervenții terestre din Rusia sau Belarus, susținută de atacuri cu rachete balistice.

Primele 30 de minute. Aliații află despre atac

În momentul declanșării operațiunii, Moscova ar putea publica o justificare politică pentru intervenția asupra teritoriului vizat, invocând, de exemplu, presupusa persecutare a populației ruse.

Un precedent este reprezentat de invazia Ucrainei din 24 februarie 2022, când Vladimir Putin a apărut într-o transmisie televizată și a anunțat începutul unei „ocupații militare speciale”.

Dacă Moscova nu ar face imediat un astfel de anunț, primele indicii despre o incursiune într-o țară NATO ar putea proveni de la serviciile de informații. Analiștii monitorizează permanent amenințările și ar folosi informații provenite din sateliți, rețele sociale și surse umane pentru a întocmi rapoarte urgente și clasificate.

În Regatul Unit, activitatea de acest tip este coordonată inclusiv printr-un centru secret de informații al forțelor din Cambridgeshire și prin MI6, la Londra. Rapoartele ar fi transmise rapid factorilor de decizie.

Liderii europeni, inclusiv Andy Burnham, ar fi informați rapid și și-ar întrerupe celelalte activități pentru a participa la gestionarea situației.

Un atac asupra oricăruia dintre cei 32 de membri NATO ar fi considerat, în acest scenariu, o lovitură directă asupra tuturor aliaților. Articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord prevede principiul apărării colective, potrivit căruia un atac asupra unui membru este considerat un atac împotriva tuturor.

Între 30 și 60 de minute. Se reunesc structurile de urgență

În Regatul Unit ar fi convocată o reuniune COBRA de urgență, la care ar participa premierul, secretarul apărării Wes Streeting și conducerea militară.

În paralel, NATO ar convoca o reuniune a statelor membre pentru discutarea răspunsului comun. Consultarea ar putea fi declanșată prin Articolul 4, mecanismul prin care aliații se consultă atunci când integritatea teritorială, independența politică sau securitatea unui membru sunt amenințate.

De la înființarea NATO, în 1949, Articolul 4 a fost invocat de nouă ori, dintre aceste cazuri patru fiind legate de agresiunea rusă în Europa de Est.

Regatul Unit ar fi reprezentat cel mai probabil de ambasadorul său la NATO, Angus Lapsley.

Aliații ar putea publica ulterior o declarație comună prin care să condamne atacul și să ceară retragerea forțelor ruse.

Un asemenea conflict ar avea rapid și efecte asupra economiei mondiale, inclusiv prin creșterea prețurilor petrolului.

Între 60 și 120 de minute. Începe răspunsul NATO

Planificatorii militari ai NATO, în cooperare cu armatele naționale, ar începe să stabilească răspunsul militar. Amploarea operațiunii ar depinde de locul și natura atacului, însă alianța dispune deja de planuri militare clasificate.

În 2023, NATO a aprobat planuri de apărare care împart teritoriul alianței în trei zone operaționale. Nordul Înalt și Atlanticul ar fi coordonate de la o bază din Virginia, regiunea centrală, care include statele baltice, de la un comandament din Țările de Jos, iar zona de sud-est, care acoperă inclusiv amenințările din apropierea Mării Negre, de la un comandament din Italia.

Regatul Unit ar trebui să-și mobilizeze trupele și capabilitățile în funcție de planurile NATO. Contribuția britanică ar fi coordonată de Chief Joint Operations din cadrul Permanent Joint Headquarters de la Northwood, în nord-vestul Londrei.

Marea Britanie are deja între 800 și 900 de militari permanent în Estonia și alte câteva sute în Polonia, prin Operațiunea Cabrit, creată în 2016 pentru apărarea flancului estic al NATO.

În cazul unui atac în Europa de Est, surse citate anterior de The i Paper au indicat că Regatul Unit ar putea întări mai întâi efectivele din Estonia, în loc să trimită imediat trupe în zona atacată. Obiectivul ar fi evitarea vulnerabilizării Estoniei în timp ce atenția aliaților este concentrată asupra unui alt punct, într-un posibil scenariu de diversiune rusesc.

Marea Britanie dispune și de unități cu grad ridicat de pregătire, inclusiv forțe speciale, comando și parașutiști, care ar putea fi trimise pentru consolidarea apărării NATO.

Primele 48 de ore. Încep să sosească întăririle

În primele două zile după declanșarea conflictului, forțe militare din mai multe state europene ar putea fi mobilizate și trimise către zona atacului.

Brigada 4 Ușoară a Armatei Britanice, cunoscută sub numele de Black Rats, este asociată cu forțele estoniene pentru situații de urgență și poate furniza unități specializate pentru operațiuni în medii diferite.

În luna mai, aproximativ 3.000 de militari britanici conduși de Black Rats au participat la un exercițiu în Estonia și au ajuns în zonă pe cale rutieră, feroviară, maritimă și aeriană în mai puțin de 48 de ore.

Și Brigada 16 de Asalt Aerian, Forța de Răspuns Globală a Armatei Britanice, ar putea fi mobilizată. Un prim detașament ar putea ajunge în teatrul de operațiuni în aproximativ două zile.

Marina Regală ar putea intra, de asemenea, în acțiune, întrucât coordonează Forța Maritimă Aliată de Reacție a NATO. Capacitatea de reacție a marinei britanice a fost însă pusă sub semnul întrebării după ce nava HMS Dragon a avut nevoie de o săptămână pentru a putea pleca spre Cipru după ce a fost lovită de drone iraniene.

Regatul Unit este una dintre cele trei țări membre NATO care dețin arme nucleare. În cazul unui atac grav, submarinele nucleare britanice ar putea fi repoziționate în direcția Rusiei.

Forțele Aeriene Regale, deja implicate în misiuni de poliție aeriană ale NATO, ar avea rolul de a contribui la apărarea împotriva atacurilor aeriene prin suplimentarea numărului de misiuni sau prin trimiterea unor avioane și echipamente suplimentare.

Capacitatea RAF de a crește rapid contribuția ar fi însă limitată, deoarece avioane Typhoon britanice sunt desfășurate în Orientul Mijlociu, iar alte aparate sunt necesare pentru apărarea spațiului aerian britanic. Londra ar putea, de asemenea, să-și consolideze participarea la misiunea Baltic Sentry a NATO, destinată supravegherii și colectării de informații pe flancul estic.

Rusia ar aduce noi forțe după ocuparea teritoriului

În timp ce NATO ar mobiliza întăriri, Rusia ar putea trimite la rândul său noi capabilități militare și infrastructură civilă pentru sprijinirea trupelor care ar controla teritoriul ocupat.

În cazul Insulelor Åland sau Svalbard, Moscova ar putea încerca să anexeze teritoriul prin trimiterea unor unități ale Gărzii Naționale sau poliției de frontieră, alături de sisteme de apărare antiaeriană, geniști, artilerie, rachete antinavă și unități de război electronic, potrivit lui Hooker.

În Europa de Est, Rusia ar putea încerca să confere o aparență de legitimitate ocupației prin instalarea unui guvern-marionetă sau organizarea unui referendum contestat, după modelul unor teritorii ocupate din Ucraina.

Conflictul nu s-ar limita însă la operațiunile militare. State europene ar putea deveni ținte pentru atacuri cibernetice și campanii de dezinformare menite să slăbească atât capacitatea de reacție, cât și susținerea publică pentru răspunsul militar.

Estonia a fost deja ținta unui atac cibernetic de amploare în 2007, care a durat mai multe săptămâni și a fost asociat Rusiei, fără ca responsabilitatea Moscovei să fie confirmată definitiv.

Infrastructura comercială ar putea deveni o țintă

Melanie Garson, profesor de securitate internațională la UCL, a atras atenția că și infrastructura comercială ar putea fi vizată într-un conflict de amploare.

„Atacurile asupra Wildberries și Ozon, echivalentul Amazonului în Rusia, ar pune și depozitele de distribuție ale Amazon și ale unor companii similare din țările NATO în prima linie”, a declarat Melanie Garson, profesoară de securitate internațională la UCL.

Garson a indicat și vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare, inclusiv prin atacuri informatice asupra partenerilor implicați în livrări.

„Activitățile cibernetice rău intenționate în lanțul de aprovizionare, de exemplu prin intermediul partenerilor de livrare, ar putea fi, de asemenea, o acțiune de așteptat”, a adăugat ea

Prima săptămână. Se conturează liniile frontului

O parte dintre forțele NATO ar putea ajunge în zona atacului abia după câteva săptămâni. Regatul Unit ar putea trimite Allied Rapid Reaction Corps, un comandament cu grad ridicat de pregătire destinat operațiunilor NATO.

În general, comandamentele High Readiness Force trebuie să poată trimite primele elemente în aproximativ 10 zile și să desfășoare întreaga forță în maximum două luni.

Richard Hooker a avertizat însă că Germania, Franța, Italia și Regatul Unit nu ar putea trimite o singură divizie în Lituania în mai puțin de 60-90 de zile. În opinia sa, un asemenea interval ar fi „mult prea lent pentru a influența rezultatul” în cazul unei tentative ruse de creare a unui coridor terestru către Kaliningrad.

Într-un asemenea caz, Lituania ar fi nevoită să se bazeze în primul rând pe propriile forțe pentru a respinge atacul inițial.

Ruben Stewart, cercetător principal la International Institute for Strategic Studies, a atras atenția asupra dificultăților logistice pe care NATO le-ar întâmpina în cazul în care ar trebui să opereze simultan pe mai multe fronturi și să transporte trupe și echipamente peste mai multe frontiere naționale.

Problemele ar fi amplificate de nivelul cheltuielilor pentru apărare, de stocurile reduse de muniție și drone, de dificultățile de recrutare și de anumite lipsuri de capabilități în armatele europene.

Un alt factor este incertitudinea privind amploarea unei eventuale intervenții americane, în contextul în care administrația Donald Trump își reduce implicarea față de aliații europeni.

„Fronturile extinse îi obligă pe comandanți să echilibreze forțele, în special prin redistribuirea resurselor limitate între fronturi.” a declarat Stewart.

El a adăugat că „Europa se confruntă cu limitări ale resurselor, care ar fi agravate și mai mult de o reducere majoră a prezenței SUA.”

Dacă un asemenea atac s-ar transforma într-un război de amploare, Regatul Unit și celelalte state europene ar putea recurge la mobilizarea rezerviștilor pentru suplimentarea efectivelor și pregătirea pentru un conflict de lungă durată.