SMURD-ul a fost doar spectator la salvarea unei fete de la înec. Poveste dramatică și revoltătoare

Friday, 23 August 2019, 21:07, Sursă: REALITATEA.NET

Situație revoltătoare la malul mării. Directorul CSM Bacău face acuzații grave la adresa SMURD după ce a salvat in extremis o fată de la înec la Vama Veche: “au fost doar spectatori!”.

Adaugă părerea ta

Adrian Gavriliu, antrenor de înot și director al CSM Bacău, și-a văzut azi moartea cu ochii. Aflat pe litoralul românesc, băcăuanul a salvat o tânără de la înec, informează Realitatea de Bacau.

El a povestit totul pe pagina sa de Facebook, unde a adus acuzații dure echipajului SMURD prezent pe malul mării. Băcăuanul a relatat că angajații SMURD au refuzat să se arunce în valuri pentru a salva o viață de la înec, întrucât nu au o astfel de atribuție în fișa postului.

Iată mai jos postarea făcută de Adrian Gavriliu:

„Astăzi m-am luptat cu moartea! Astăzi am câștigat eu.
SMURD-ul a fost doar spectator. Doar a privit și a așteptat finalul " meciului".

Am salvat viața unei fete care plutea in derivă in valurile mari ale mării. In Vama Veche.

Mă plimbam pe malul mării, după masa de prânz, obosit după petrecerea de aseară.
Trei băieți de la Smurd, tineri, musculoși, cu o mașinuță pt nisip, fluierau disperați o fată care se tot depărta, purtată de valuri.
Speriat i-am intrebat de ce nu sar după ea!?
De ce nu se duc să o salveze ?
Alături de mine au mai venit câțiva bărbați și ii rugau, practic, pe cei de la Smurd să sară in valuri după fată.
Reacția lor, a celor de la Smurd, a fost halucinantă, dezgustătoare și inumană:
– Noi nu avem in fișa postului să sărim după oameni in apă. Nu suntem salvamari!
N-am putut să mă abțin și am țipat la ei:
-Bă! Sunteți bărbați in primul rând. Și lucrați pe malul mării.
-Să vă fie rușine!

Am aruncat in nisip, telefonul, ochelarii, mi-am golit repede buzunarele și am sărit după fată.
Mi s-a părut că am făcut o veșnicie până la ea.
In cap imi treceau numai gânduri negre și simțeam cum incep să obosesc. Inotam pe sub valuri și scoteam capul din când in când să văd unde este fata.
Simțeam sarea apei și abia mai puteam să țin ochii deschiși.
In cap imi treceau numai gânduri negre:
– Dacă o să mor și eu și o să-mi las copilul fără tată? O să mă ierte?
-Dacă n-o să pot salva fata și am să mă simt vinovat apoi?
Dacă mor impreună cu ea și nu mai apuc să-mi cer iertare unor persoane pe care le-am dezamăgit ?

Am ajuns la fată. Avea vreo 20 de ani.
Era vânătă la față, sleită de puteri și abia mai respira.
Atât am putut să citesc in ochii și in privirea ei disperată: " Salvează-mă, te rog! "

I-am spus : -Stai calmă, totul va fi bine!
Am intors-o cu spatele și am tras-o spre mal.
Valurile mari ne izbeau pe amândoi. La un moment dat am scăpat-o. Am pierdut-o prin valuri.
Am luat o gură mare de apă sărată și simțeam că imi pierd puterile.
Deși sunt antrenor de inot și obișnuit cu mediul acvatic...marea e altceva...

Mai multe pe Realitatea de Bacau