Sfântul Iacov a fost fiul Sfântului și Dreptului Iosif, care a primit-o în grijă de la preoții Templului din Ierusalim pe Maica Domnului. Încă din tinerețe, Sfântul Iacov trăia o viață aspră, nu mânca nimic altceva decât pâine.
De asemenea, nici vin sau vreo altă băutură alcoolică n-a gustat, decât numai apă. Era îmbrăcat întotdeauna cu o haină aspră de păr și toate nopțile le petrecea în rugăciuni, dormind foarte puțin iar din pricina deselor plecări de genunchi se asprise pielea ca a cămilelor.
Despre Iacob, care se numea fratele Domnului, se spune: "Că Iosif, logodnicul fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, avea patru feciori cu femeia lui cea dintâi pe care o chema Salomeea, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia preotul, tatăl lui Ioan Botezătorul. Acești feciori erau: Iacov, Simion, Iuda și Iosi. Mai avea și trei fiice: Estir, Maria și Solomeea, care era femeia lui Zevedeu și mama apostolului Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu ... Și lui Iosif, ca unui bătrân înțelept, preoții i-au logodit pe Fecioara Maria, din care S-a născut Fiul și Cuvîntul lui Dumnezeu-Tatăl, mai presus de fire ... De aceea se numea Domnul fiul lui Iosif și frate după trup al fiilor acestuia, pentru că împreună cu ei a viețuit. Pentru aceea și Iacov s-a numit fratele Domnului după trup" (Viețile Sfinților).
Sfântul Apostol Iacob a făcut parte din comunitatea creștină primară de la Ierusalim, fiind cel căruia i s-a arătat Iisus înviat, separat de ceilalți apostoli "După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor" (I Cor 15; 7), conform agerpres.ro.
