Sărbătoare 23 octombrie - Semnificația prea puțin cunoscută a acestei zile importante

Ortodoxe
Sf. Ap. Iacob, rudenia Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului; Sf. Cuv. Macarie Romanul

Greco-catolice
Sf. ap. Iacob, rudenia Domnului

Romano-catolice
Sf. Ioan din Capistrano, pr.


Sfântul Apostol Iacov este pomenit în calendarul creștin ortodox la 23 octombrie.

A fost fiul Sfântului și Dreptului Iosif, care a primit-o în grijă de la preoții Templului din Ierusalim pe Fecioara Maria, Maica Domnului.

"Că Iosif, logodnicul fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, avea patru feciori cu femeia lui cea dintâi pe care o chema Salomeea, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia preotul, tatăl lui Ioan Botezătorul. Acești feciori erau: Iacov, Simion, Iuda și Iosi. Mai avea și trei fiice: Estir, Maria și Solomeea, care era femeia lui Zevedeu și mama apostolului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu (...) Și lui Iosif, ca unui bătrân înțelept, preoții i-au logodit pe Fecioara Maria, din care S-a născut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl, mai presus de fire (...) De aceea se numea Domnul fiul lui Iosif și frate după trup al fiilor acestuia, pentru că împreună cu ei a viețuit. Pentru aceea și Iacov s-a numit fratele Domnului după trup" (Viețile Sfinților).

Încă din tinerețe, Sfântul Iacov trăia o viață aspră, nu mânca nimic altceva decât pâine. De asemenea, nici vin sau vreo altă băutură alcoolică n-a gustat, decât numai apă. Era îmbrăcat întotdeauna cu o haină aspră de păr și toate nopțile le petrecea în rugăciuni, dormind foarte puțin iar din pricina deselor plecări de genunchi se asprise pielea lor ca a cămilelor.

Sfântul Apostol Iacov a făcut parte din comunitatea creștină primară de la Ierusalim, fiind cel căruia i s-a arătat Iisus înviat, separat de ceilalți apostoli "După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor" (I Cor 15; 7).

A fost cel dintâi episcop al Ierusalimului și este cel care a scris prima Liturghie, fiind povățuit de Sfântul Duh, Liturghie pe care, mai târziu, Sfântul Vasile cel Mare, apoi Sfântul Ioan Gură de Aur au scurtat-o, pentru a fi mai ușor săvârșită de preoți și înțeleasă de credincioși.

Sfântul Iacov a suferit moarte martirică. Fariseii și cărturarii l-au aruncat de pe aripa templului, pentru a înspăimânta poporul, în fața căruia el îl mărturisea pe Hristos că este Fiul lui Dumnezeu, ca să se teamă și să nu creadă cuvintele lui.

Încă viu, ridicându-se în genunchi, Sfântul Iacov se ruga pentru ucigașii săi, spunând că nu știu ce fac. A fost lovit cu pietre, iar un om, alergând cu un lemn, s-a repezit la el și, lovindu-l cu toată puterea în cap, l-a zdrobit. În aceste chinuri și-a dat sufletul său.