Frunzele sunt bogate în carbon și micronutrienți. Odată descompuse, îmbunătățesc structura solului, aerarea și capacitatea lui de a reține apa. Asta înseamnă mai puține udări, mai puțin stres pentru plante la îngheț-dezgheț și un start mai bun la primăvară. În plus, salvezi bani: nu mai cumperi la fel de mult mulci sau fertilizanți pentru paturile de flori și pentru straturile de legume.
În sezonul rece, un strat de frunze tocate acționează ca o plapumă naturală peste rădăcini. Trandafirii, hortensiile, arbuștii tineri și perenele sensibile la frig sunt cei mai câștigați. Pe lângă asta, grădina câștigă biodiversitate: grămezi mici de frunze, lăsate în colțuri mai „sălbatice”, devin refugii pentru arici, amfibieni, șopârle și insecte benefice, care la primăvară te ajută în lupta cu dăunătorii.
Prima opțiune este compostarea. Amestecă frunzele (material „maro”, bogat în carbon) cu „verde” (tăieturi proaspete de gazon, resturi de legume, zaț de cafea) într-un raport aproximativ 3:1 în favoarea frunzelor. Tocați frunzele cu o mașină de tuns sau treceți cu tocătorul prin sac; fragmentele mici accelerează descompunerea. Umezește ușor, întoarce grămada lunar și, pe cât posibil, evită să depășești 20–30% frunze în amestecul total pentru a nu încetini procesul.
A doua opțiune, extrem de simplă, este pământul de frunze (leaf mold). Umple saci perforați sau un „siloz” din plasă metalică doar cu frunze umezite și lasă natura să lucreze 6–12 luni. Ce obții nu e îngrășământ clasic, ci un conditioner de sol excelent, cu textură mătăsoasă, ideal pentru amestecuri de ghiveci, pentru răsaduri și pentru paturi umbrite.
Mulcirea e a treia cale și cea mai rapidă. Întinde 5–7 cm de frunze tocate pe straturi și la baza arbuștilor, lăsând 5–10 cm liberi în jurul tulpinilor ca să nu apară putregai. Pe alei dintre straturi, mulciul de frunze reduce băltirea și noroiul iarna, iar primăvara se încorporează ușor în sol. Evită să lași covoare groase de frunze netocate pe gazon: pot sufoca iarba și favoriza mucegaiul de zăpadă.
Nu folosi la compost frunze vizibil bolnave (ex. cu pete de rapăn, mană sau făinare severă) și nici frunze de nuc negru în cantități mari: conțin juglonă, care poate inhiba unele plante. Dacă le ai, compostează-le separat sau folosește-le cu prudență și în strat subțire, bine amestecate. Înainte să muți grămezile, verifică-le ușor cu o greblă – aricii pot hiberna în ele; protejează-le dacă e cazul.
Respectă regulile de pe domeniul public. Frunzele lăsate pe trotuar devin alunecoase și pot aduce amenzi. Mătură aleile și căile de acces, iar frunzele adunate du-le în compost, în „silozul” de frunze sau folosește-le ca mulci în grădină. Evită suflantele puternice: pot răni nevertebratele utile și ridică praf, spori și alergeni; o greblă clasică face treabă mai blând și mai eficient pentru ecosistemul curții.
La iarnă, reîmprospătează stratul de mulci dacă se tasează sub 5 cm, mai ales în perioade de îngheț. Primăvara, fie îl îndepărtezi ușor de pe straturile care se încălzesc greu, fie îl încorporezi superficial pentru a elibera solul și a-l oxigena. Dacă ai folosit saci pentru pământul de frunze, cerne materialul matur: ce e fin merg în ghivece și la răsaduri, restul rămâne ca mulci.
Ai nevoie doar de 3–4 țăruși și un metru de plasă galvanizată din magazinul de bricolaj. Formează un cilindru de circa 1 m diametru și 1 m înălțime, fixează-l cu coliere, așază-l într-un colț umbrit și umple-l cu frunze umezite (nu îmbibate).
Adaugă din loc în loc un strat subțire de pământ sau compost pentru a inocula microorganisme, iar la fiecare 30–40 cm strivește ușor stratul pentru a elimina golurile mari. În câteva luni, volumul va scădea la jumătate, semn că procesul merge bine.
Dacă ai multe frunze, fă două-trei depozite și le umpli pe rând. În timp, vei avea un circuit perfect: frunzele de toamnă devin resursă pentru sol, plantele intră mai protejate în iarnă, iar tu muncești mai puțin la primăvară, cu rezultate mai bune și o grădină mai prietenoasă cu natura, potrivit sursei.
