Locul din România unde nimeni nu a divorțat timp de 300 de ani

Prima atestare documentară a avut loc în 1283 și a fost făcută de locuitorii de atunci ai locului, sașii, iar din anul 1397 este atestat ca cetate, după fortificarea bisericii din centrul localității. Un alt lucru important care face atât de interesant satul este faptul că aici a fost sediul Episcopiei Evanghelice timp de aproape 300 de ani, între 1572-1867, scrie worldwideromania.com.

Istoria locului a fost influențată de trei comunități diferite, fiecare având propriile tradiții și obiceiuri și punându-și amprenta, reieșind un specific nemaîntâlnit și un peisaj cultural foarte important în evoluția localității. În secolele XV și XVI, populația majoritară din Biertan era cea săsească, fapt care a dus la crearea unui specific săsesc a vieții localității și stilului localității, cu așezarea caselor în jurul pieței centrale, deasupra căreia era construită biserica fortificată, stil denumit și franconic. A doua comunitate era cea a românilor, menționați aici abia în secolul XVIII, ocupația principală a lor fiind creșterea animalelor, mai ales a oilor. Dovadă a stabilirii comunității românilor în Biertan și a continuității lor este constituită de cele două biserici ortodoxe construite aici. A treia comunitate a fost cea a țiganilor, chemați de sași să lucreze ca zilieri și care s-au stabilit înspre partea de sud a localității.

Aici era organizat un târg, eveniment care s-a păstrat până după cel de-al Doilea Război Mondial și era o caracteristică specifică Biertanului. La târg veneau negustori din zonele învecinate și își vindeau marfa, iar locuitorii își prezentau propriile meșteșuguri. Târgul era ținut de două ori pe an, primăvara pe 14 aprilie și toamna, pe 21 septembrie.

Bineînțeles, arhicunoscuta Biserică fortificată este principalul obiectiv turistic din localitate și se află pe o colină acoperită cu viță de vie și păduri (din motive de apărare) din centrul Biertanului. Acest ansamblu are o valoare imensă, atât din punct de vedere istoric, cât și religios, estetic și arhitectural. Este construită în stil gotic târziu cu elemente specifice Renașterii, iar din 1993 a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO. Biserica cu trei nave este construcția centrală a ansamblului. Aici se pot observa și acum frescele rămase din secolul XVI. După cum am mai menționat, este una dintre cele mai bine conservate biserici fortificate din cele 300 care au fost ridicate între secolele XV-XVI în Transilvania.

Etajul fortificat construit în secolul XVI și prevăzut cu ferestre de tragere arată rolul de apărare a comunității locale. De asemenea, sistemul de blocare cu 15 zăvoare a ușii care adăpostea tezaurul din biserică și lucrurile de valoare ale locuitorilor (cameră numită sacristia) dovedește același rol de apărare. În prezent, în această cameră se pot vedea unelte ale meșteșugarilor din Biertan și tablouri. Altarul bisericii este cel mai mare din Transilvania și prezintă 28 de tablouri cu scene biblice.

Un lucru inedit îl constituie turnul sau bastionul închisoare care avea un rol foarte interesant și folositor pentru societatea tradițională din acele vremuri. Aici era o cameră mică cu un singur pat, o singură farfurie, un singur tacâm și o singură cană unde erau închise perechile care doreau să divorțeze timp de 2 săptămâni, timp în care cei doi trebuiau să împartă totul, astfel având timpul și locul perfect pentru a se împăca. Se zice că în aproape 300 de ani, toți care au ajuns în această cameră din cauză că doreau să divorțeze s-au împăcat și au rămas împreună. Și în prezent această cămăruță se poate vizita.