Raport: Legea electorală nu prevede loialitatea față de UE
În contextul alegerilor parlamentare inițial organizate în 2024 și repetate în 2025 după anularea lor, Curtea Constituțională a României a exclus doi candidați din cursa prezidențială. Curtea și-a justificat decizia prin faptul că candidații nu erau suficient de angajați față de valorile europene și democratice. Curtea Constituțională și-a bazat concluzia pe declarațiile publice și conduita candidaților, notând că aceștia exprimaseră în mod repetat opinii negative privind funcționarea UE și NATO. Aceste declarații nu fuseseră sancționate de nicio instanță de judecată. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a considerat că astfel de critici echivalează cu o erodare a valorilor și garanțiilor constituționale, echivalentă cu respingerea opțiunilor democratice fundamentale ale României.
Raportul scoate în evidență faptul că CCR l-a exclus pe Călin Georgescu din cursa prezidențială pe motiv că nu era destul de angajat față de valorile europene și democratice, deși legea nu prevede loialitatea față de instituțiile europene sau euro-atlantice ca cerință pentru candidatura la președinție. În consecință, prin introducerea unei condiții nescrise, legea a fost modificată. Totodată, este menționat și faptul că lui Călin Georgescu i-a fost refuzat dreptul la apărare, din moment ce deciziile CCR sunt definitive.
Decizia Curții a ridicat atât preocupări procedurale, cât și substanțiale. Din perspectivă procedurală, deși Curtea a acționat într-o capacitate cvasi-judiciară, candidaților li s-a refuzat dreptul la apărare: nu au putut depune probe, nu au fost reprezentați de avocat și nu au avut drept de apel, deoarece deciziile Curții sunt definitive.
Din perspectivă substanțială, legea nu prevede loialitatea față de instituțiile europene sau euro-atlantice ca cerință pentru candidatura la președinție. Condițiile legale sunt formale și limitate: vârstă, cetățenie și colectarea unui număr minim de semnături de susținere. Prin introducerea unei condiții suplimentare, nescrise, și anume abținerea de la criticarea anumitor instituții sau valori, Curtea Constituțională a modificat efectiv legea, deși nicio instanță nu declarase astfel de declarații ilegale.
Raportul a venit chiar și cu o soluție, desființarea CCR și transferarea atribuțiilor acesteia către Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce ar presupune modificarea Constituției.
Raport: CCR ar trebui desființată, iar atribuțiile ei mutate la ÎCCJ
APADOR-CH a reiterat, prin urmare, recomandarea ca atribuțiile exercitate în prezent de Curtea Constituțională să fie transferate judecătorilor profesioniști într-o cameră specializată a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Aceste responsabilități nu ar trebui să rămână la membri numiți politic de Parlament și de Președinte. Deși judecătorii Curții Constituționale au calificări juridice, independența și imparțialitatea lor nu pot fi echivalate cu cele ale judecătorilor de carieră. Istoria instituțională a Curții oferă suficiente motive pentru această îngrijorare.
Totodată, Raportul scoate în evidență faptul că CCR a redus accesul public la informații de interes, prin deciziile sale.
Deciziile Curții Constituționale au avut, de asemenea, consecințe concrete asupra transparenței și eforturilor anticorupție. Cel mai notabil, decizia Curții din mai 2025 privind declarațiile de avere a redus accesul public și a eliminat obligația de declarare a averii soțului/soției, ceea ce a fost văzut pe scară largă ca un pas înapoi pentru responsabilitatea publică, indiferent de argumentele legate de protecția datelor invocate.
În același timp, România continuă să se confrunte cu o problemă serioasă și persistentă în executarea hotărârilor, atât la nivel național, cât și european. Numărul mare de cazuri în așteptare în fața Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei, împreună cu constatările recurente privind investigații ineficiente, durata excesivă a procedurilor și neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive, indică deficiențe adânc înrădăcinate în asigurarea conformității cu hotărârile obligatorii.
Raport: Politicile anti-dezinformare, folosite ca cenzură de stat
Potrivit raportului, România a înregistrat regrese majore în privința libertății presei. Acesta scoate în evidență faptul că jurnaliștii sunt supuși presiunilor politice, în timp ce Consiliul Național al Audiovizualului a cenzurat vocile din mediul online care îi criticau pe cei aflați la putere.
În ceea ce privește regresul în libertatea presei, ostilitatea față de jurnaliști persistă. Jurnaliștii se confruntă frecvent cu intimidări verbale și obstrucții fizice din partea actorilor politici. În 2025, incidentele au inclus șeful biroului de presă al prim-ministrului care a împins fizic jurnaliști și un primar care a amenințat un reporter local cu violență fizică. Conducerea radioului public național (SRR) și a televiziunii publice (TVR) rămâne supusă numirilor politice, cu managementul care se schimbă adesea odată cu schimbările majorităților politice. Ambele instituții suferă de o „supunere istoric înrădăcinată” și de lipsă de jurnalism critic. În același timp, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a rămas politizat și sub-finanțat. În timpul campaniei electorale din 2025, a ordonat eliminarea conținutului online, inclusiv a materialelor critice la adresa celor aflați la putere, acțiuni criticate pe scară largă ca depășind mandatul său. Planurile anunțate de Guvern de a fuziona CNA cu Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) au adăugat incertitudine suplimentară privind viitoarea reglementare media.
Raportul sugerează că decidenții din România s-au folosit de politicile anti-dezinformare ca să implementeze cenzura la nivel de stat.
Raportul-bombă care distruge propaganda sistemului
Deși combaterea dezinformării a câștigat statutul de urgență politică, absența unei definiții legale clare și a unui cadru legislativ coerent creează un risc serios ca politicile anti-dezinformare să evolueze spre cenzură de stat, mai degrabă decât spre protecție democratică. Pe parcursul anului 2025, APADOR-CH a solicitat clarificări de la Președinție și de la Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) privind strategia concretă, procedurile și garanțiile pentru combaterea dezinformării. Aceste eforturi au urmat declarațiilor repetate ale noului Președinte ales în primăvara anului 2025, care a subliniat urgența intervenției rapide. Accesul la Strategia Națională pentru Comunicare Strategică și Combaterea Dezinformării (elaborată în 2021, dar ținută clasificată) a fost obținut cu dificultate, iar rămâne neclar dacă și cum a fost implementată. Autoritățile nu au răspuns la întrebări cheie, inclusiv cine decide ce constituie dezinformare și ce remedii vor exista pentru cei afectați. În paralel, mai multe incidente din 2025 au implicat cetățeni contactați de poliție și presați prin amenzi, avertismente sau solicitări informale de a șterge postări pe rețelele sociale critice la adresa autorităților.
O definiție parțială a dezinformării a apărut doar în noul Cod al Audiovizualului adoptat de CNA în 2025. Totuși, acesta este un act administrativ, nu o lege, și se aplică doar furnizorilor de servicii media audiovizuale, lăsând spațiul online și civic în mare parte nereglementat și din ce în ce mai politizat în practică. Autoritățile publice ar trebui să adopte măsuri anti-dezinformare care să nu suprime libertatea de exprimare sau să impună o versiune oficială a adevărului. Orice cadru trebuie să respecte strict legalitatea, proporționalitatea și supravegherea judiciară, în conformitate cu standardele statului de drept. Autoritățile ar trebui, de asemenea, să organizeze dezbateri publice autentice care să implice experți în comunicare, specialiști în platforme digitale, societatea civilă și justiția.
SURSĂ: Civil Liberties Union for Europe – Liberties Rule of Law Report 2026
