Luni, 8 septembrie, 364 de deputați au votat împotriva executivului, în timp ce doar 194 i-au rămas alături. În urma acestui rezultat, Bayrou a demisionat, iar președintele Emmanuel Macron a fost nevoit să găsească rapid un nou lider pentru guvern.
Marți seara, Macron l-a numit prim-ministru pe Sébastien Lecornu, actual ministru al apărării și politician provenit din partidul prezidențial de centru-dreapta Renaissance, după ce în trecut a făcut parte din rândurile conservatorilor.
Lecornu, un traseu politic început la doar 16 ani
Născut în Normandia, Sébastien Lecornu a intrat în politică la doar 16 ani, când făcea campanie pentru fostul președinte Nicolas Sarkozy. La 18 ani a devenit primar al unui mic oraș normand, iar la 22 de ani a fost numit cel mai tânăr consilier guvernamental al lui Sarkozy. Parcursul său politic a fost marcat de o ascensiune rapidă, schimbându-și afilierea în 2017, când a părăsit partidul conservator Les Républicains și s-a alăturat mișcării lui Macron. În 2022, a condus campania pentru realegerea actualului președinte.
Un premier cu misiunea dificilă a bugetului pe 2026
Prioritatea imediată a noului premier va fi negocierea și adoptarea bugetului pentru 2026, subiect extrem de sensibil după experiența eșuată a lui François Bayrou. Acesta a insistat asupra reducerilor agresive de cheltuieli pentru scăderea deficitului bugetar, care a ajuns la aproape dublul plafonului european de 3% din PIB. Lecornu va trebui să găsească un echilibru între presiunea Bruxelles-ului și nemulțumirile interne.
Macron și riscul alianței fragile în parlament
Decizia lui Macron de a-l numi pe Lecornu indică dorința de a menține o linie pro-business, care a inclus reduceri de taxe pentru companii și creșterea vârstei de pensionare. Totuși, această opțiune riscă să îndepărteze Partidul Socialist de centru-stânga și să lase guvernul dependent de sprijinul parlamentar al extremei drepte. Marine Le Pen și liderul Reunirii Naționale, Jordan Bardella, au avut deja contacte cu Lecornu, inclusiv o cină discretă în 2024.
Posibil sprijin din partea Reunirii Naționale
Oficiali ai Reunirii Naționale au transmis agenției Reuters că partidul ar putea oferi un sprijin tacit guvernului condus de Lecornu. Totuși, liderii RN au precizat clar că nu vor accepta majorări de impozite pentru cetățenii activi. Această susținere condiționată ar putea fi decisivă pentru supraviețuirea politică a noului premier, într-un context parlamentar fragmentat și tensionat.
Lecornu, între apărare și reforme economice
În calitate de ministru al apărării, Lecornu a coordonat creșterea bugetului militar al Franței și a contribuit la definirea unei viziuni europene privind garanțiile de securitate pentru Ucraina. Această experiență îi conferă un profil strategic puternic, dar îl și expune presiunilor din partea opiniei publice, care așteaptă soluții imediate pentru problemele economice și sociale interne.
Franța, sub spectrul protestelor „Blocați totul”
Contextul numirii sale este complicat de protestele anunțate pentru miercuri, 10 septembrie. Mișcarea „Blocați totul” amenință să paralizeze transporturile, economia și activitățile zilnice. Spre deosebire de grevele tradiționale, această inițiativă are o natură spontană și se bazează pe mobilizarea prin rețelele sociale. Nemulțumirea populară se adaugă astfel tensiunilor politice, creând o presiune suplimentară asupra noii conduceri guvernamentale.
Macron, la al cincilea premier în doi ani
Numirea lui Lecornu marchează al cincilea premier desemnat de Macron în mai puțin de doi ani, un ritm care reflectă fragilitatea politică a mandatului său. Instabilitatea afectează credibilitatea Franței pe scena europeană și pune sub semnul întrebării capacitatea Palatului Élysée de a gestiona crizele interne.
O alegere cu miză politică uriașă
Prin numirea lui Sébastien Lecornu, Emmanuel Macron transmite un mesaj clar: intenția de a-și apăra agenda economică, chiar cu riscul unor alianțe controversate. Socialiștii au promis să abroge reformele majore promovate de Macron, inclusiv eliminarea impozitului pe avere și majorarea vârstei de pensionare. Noul premier devine astfel un pion cheie într-o confruntare politică ce va marca viitorul Franței.
