”Este ciudat așa cum se vaită că li se dau porunci. De ce nu au spus când li s-a dat poruncă cum să facă? Dacă ar fi spus atunci, nu am fi ajuns în situația de astăzi. Astăzi, când lumea e în stradă, vin ei și spun că i-au obligat să dea soluții, dar soluțiile proaste cine i-a obligat să le dea?
Lumea e nemulțumită de justiție, dar nu de acum; dintotdeauna oamenii sunt nemulțumiți. Într-un proces civil sunt reclamanții și pârâții: unul câștigă, altul pierde. Ăla care pierde nu va recunoaște niciodată că nu a avut dreptate.
În penal, la fel. Eu lucrez de 45 de ani în meseria asta, cu dreptul, cu legile; nu am întâlnit încă un inculpat să recunoască că e vinovat, deci aceștia vor fi întotdeauna împotriva justiției”, a declarat Augustin Zegrean la Realitatea PLUS.
Întrebat dacă a întâlnit vreodată un coleg sau vreun magistrat care să spună că a fost obligat să dea soluția, fostul șef al CCR a răspuns: ”Nu! Am întâlnit foarte mulți justițiabili care se plâng că s-a făcut, că s-a dres”.
”Eu nu zic că totdeauna se judecă corect, nici vorbă, și am spus și care e motivul pentru care se judecă prost. Sunt prea multe legi în România, sunt prea multe acte normative. (...) În penal sunt vreo 300 de infracțiuni în Codul Penal și încă vreo 900 în legea specială. Cine le știe pe toate? Nimeni! Niciun judecător din țara asta nu poate pretinde că le știe pe toate. Este foarte greu; dacă nu ar avea ajutorul acesta cu sistemul de legi, care țin evidența legislativă – nu le ține Consiliul Legislativ, nu poți să intri acolo să vezi care lege e abrogată și care nu.
Am avut ani în care am avut legea numărul 960; în fiecare an numărătoarea legilor începe de la 1. Vă gândiți cât amar de legi sunt în țara asta și oamenii ăștia ar trebui să le știe pe toate, nu? Așa li se pretinde, dar nu se poate lucrul ăsta.
Eu am spus mereu: nu corupția este problema justiției, ci necunoașterea legii și mulțimea legilor. În fiecare an modificăm legi fără să știm ce se abrogă”, a mai spus Augustin Zegrean.
El a admis faptul că sunt foarte multe probleme, deoarece ”sunt 7.000 de magistrați, este un singur procuror general, un singur procuror la DNA, unul la DIICOT, un singur președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Mulți dintre ei nu vor ajunge niciodată în acele funcții și atunci încearcă să găsească explicații. Sigur că toți ar vrea să ajungă președinți de Curte sau de Judecătorie, nu-i loc pentru toți”.
