Efectele surprinzătoare ale Botox-ului în tratarea depresiei

Știm cu toții că, în prezent, injectarea toxinei botulinice este folosită în tratamentul cosmetic al “ridurilor de expresie”. Studii recente demonstrează însă și un alt efect surprinzător. Ani întregi doctorii care au administrat Botox au declarat că multe femei care au beneficiat de acest tratament vorbesc despre cât de bine încep să se simtă în general. Teoriile care încercau să descifreze ce stă de fapt în spatele acestei stări de bine au abundat însă, în general, s-au referit fie la faptul că aspectul întinerit al feței datorat injectării botoxului ne face să ne simțim mai bine cu noi înșine, fie că, devenind mai plăcuți privirii datorită expresiei noastre faciale relaxate vom reuși să avem interacțiuni sociale dezirabile și inclusiv evenimente plăcute în viețile noastre, fie că nu mai reușim să plângem sau să ne încruntăm că înainte de administrarea Botoxului. S-a avansat chiar ideea că efectul Botoxului ar putea fi datorat faptului că relaxarea mușchilor feței răcește sângele ce merge spre creier într-un mod similar disciplinelor de relaxare precum yoga și tai chi (Robert Zajonc) sau ipoteza că injecțiile cu toxina botulinică ar putea afecta un traseu neurologic de care nu suntem conștienți încă.

Însă, ce vreau să aduc în discuție în acest articol este posibilitatea ca Botoxul să poată fi luat în calcul drept tratament alternativ pentru depresie așa cum o sugerează concluziile unor cercetări de ultimă oră.
Așa cum arată Raj Persaud și Peter Bruggen, o echipă de cercetători condusă de Axel Wollmera și Tillmann Krugerb, parte a Spitalului Psihiatric al Universității din Basel, Elveția și a Departamentului de Psihiatrie al Școlii Medicale din Hannover, Germania, au publicat recent un studiu în “Jurnalul de Cercetare Psihiatrică”, care demonstra că, injectând Botox în mușchii cei mai asociați cu stările negative, se produce ameliorarea depresiei.

Pentru a demonta obiecțiile celor care ar fi putut să pună efectul moralului ridicat pe seama aspectului estetic îmbunătățit, cercetătorii au ales subiecți care sufereau de depresie clinică de lungă durată (în medie, șaisprezece ani de episoade depresive repetitive) și care erau neinteresați de aspectul lor fizic (nu ar fi folosit Botox dacă li s-ar fi dat de ales). Îmbunătățiri remarcabile de stare au fost obținute după doar o injecție, toxina botulinică fiind injectată doar o dată într-o anumită parte a feței la 15 pacienți, în timp ce alții au fost injectați cu apă cu sare (placebo). Șase săptămâni după un singur tratament scorurile celor injectați cu toxina botulinică pe o scară stadard de măsurare a depresiei au fost reduse în medie cu 47,1%, în timp ce grupul tratat cu placebo a experimentat o reducere de doar 9,2% în măsurarea depresiei lor.

Autorii insistă că beneficiul pur estetic poate fi exclus ca și cauza principală a ridicării moralului deoarece participanții la experiment nu erau interesați de aspectul ridurilor lor.

Ca și experiența personală Eva Ritvo, autor de bestselleruri și psihiatru practicant în Miami Beach povestește un episod în urma căruia ea a început să își pună întrebarea dacă Botox-ul ar putea fi un tratament practic pentru depresie. Ulterior unei ședințe de injectare de toxina botulinică a fost să vizioneze un film care omagia protagonistul care decedase în realitate (Michael Jackson) și cu care Eva se cunoștea încă din copilărie. La finalul filmului cu așa mare încărcătură emoțională în ceea ce o privea, Eva a simțit nevoia să plângă însă a realizat că paralizia aceasta temporară a mușchilor feței cauzată de injectarea toxinei botulinice a împiedicat-o să se descarce emoțional plângând dar, și mai surprinzător, a constatat că, nerușind să își exprime sentimentele în acel fel, tristețea pe care o simțea inițial pur și simplu s-a disipat. Episoadele în care nu a putut să își manifeste tristețea până la capăt s-au repetat și în perioada următoare, Eva explicând că era ca și cum emoția a apărut, nu a putut fi exprimată, așa că a dispărut.

Putem vorbi în acest caz despre ipoteza “feedback-ului facial”. Teoria din spatele acesteia este că exprimarea unei emoții te determină să simți acea stare, nu invers (de exemplu, oamenii se încruntă pentru că sunt supărați, dar, până la un anumit punct, ei simt tristețea în mod mai complet și mai intens tocmai pentru că se încruntă). Pentru a testa această idee revoluționară, un număr de studii științifice recente au avut ca scop să altereze expresia facială și apoi să investigheze dacă experiența emoțională a fost afectată în consecință. Un studiu intrigant realizat în 2006 de către dermatologistul Eric Finzi a evaluat eficacitatea Botoxului în tratarea depresiei. Eric a injectat cu Botox în ridurile de expresie 10 femei (9 cu depresie și 1 cu bipolaritate). După 2 luni, toate cele 9 persoane cu depresie nu au mai arătat semne ale bolii. Chiar și femeia cu bipolaritate a remarcat o îmbunătățire a stării sale.

Cum îmi place întotdeauna să amintesc și despre posibilii adversari ai unor idei sau studii, am căutat și cercetări care să dirijeze conștiințele spre contrariul concluziilor anterioare. Să amintim și ce spun cei care văd jumătatea goală a paharului despre consecințele psihice nedorite ale injectării de toxina botulinică.

Referindu-se tocmai la ipoteza “feedback-ului facial” acești cercetători, fără să nege ideea că oamenii vor experimenta mai puțină tristețe și nervozitate ca urmare a injectării de Botox, atrag atenția asupra faptului că acest proces poate diminua abilitatea de a înțelege și a fi empatic la durerea altora, deoarece oamenii percep durerea celorlalți în parte prin propriile răspunsuri empatice. Nefiind conștienți de propriile sentimente, neputând să le perceapă cu acuratețe, nu vor putea să înțeleagă nici trăirile altora, riscând să nu poată lega relații de susținere reciprocă.

Alte voci amintesc faptul că nu este nevoie de injectarea toxinei botulinice pentru a fi mai fericiți ci trebuie doar să învățăm exerciții de relaxare ale acelor părți ale feței pe care le afectează tratamentul cu Botox.

Una peste alta, concluziile acestor studii merită aprofundate și poate că beneficiile medicinei cosmetice se vor dovedi într-o bună zi de un real ajutor în sprijinul remediilor folosite pentru a combate o afecțiune atât de serioasă precum depresia. Până atunci, așa cum spun Raj Persaud și Peter Bruggen să zâmbești mai mult sau să te încrunți mai puțin ar putea fi cel mai actual tratament al proastei dispoziții.

Psiholog Irina Alexandrescu