De la sute de muncitori la ruină. Cum a ajuns una dintre cele mai importante fabrici din Timis o relicvă uitată

Clădirea, cândva parte a unui ansamblu industrial activ, este acum aproape înghițită de vegetație. În jurul ei, fostele hale, depozite și linii de producție au dispărut sub buruieni și tufișuri, rămânând doar structura principală ca martor tăcut al unei industrii dispărute.

Ruina industrială care a devenit reper pe DN68A

Localitatea Margina a devenit în ultimii ani un punct de tranzit intens, pe fondul lucrărilor la tronsonul lipsă al Autostrăzii A1 Lugoj–Deva, supranumită „autostrada cu tuneluri”. Până la finalizarea segmentului Margina–Holdea, traficul este deviat pe drumul național, ceea ce face ca mii de șoferi să treacă zilnic prin zonă.

În acest context, vechea fabrică de oțet și solvenți a devenit un reper imposibil de ignorat. Turnul său industrial, de peste 30 de metri, și fațada masivă din cărămidă roșie ies în evidență într-un peisaj rural liniștit.

Pentru mulți conducători auto, imaginea clădirii apare brusc, ca o relicvă a unei epoci industriale care a dispărut aproape complet din zonă.

În spatele construcției principale, natura a recucerit spațiul. Vegetația a acoperit aproape integral structurile secundare, iar ceea ce odinioară era un complex industrial activ este acum un teritoriu abandonat.

Localnicii privesc însă locul cu nostalgie, amintindu-și de perioada în care fabrica era un angajator important în zonă.

„Unde sunt acum copaci și iarbă erau cândva asfalt, linii de tren industriale și secții întregi de producție”, spun oamenii din Margina, citați de Adevărul.

Cum a apărut și s-a dezvoltat fabrica din Margina

Istoria uzinei începe la începutul secolului XX, însă adevărata dezvoltare a avut loc în perioada comunistă, când fabrica a fost integrată în combinatul „Solventul” din Timișoara.

În perioada de vârf, aproximativ 700 de oameni lucrau în unitatea din Margina, iar întregul complex era conectat la infrastructura feroviară industrială.

Aici se producea oțet natural din vin, realizat printr-un proces de fermentație lentă, considerat la acea vreme unul dintre cele mai bune din Europa de Est. În paralel, fabrica mai producea alcool metilic, mangal, diluanți și alte substanțe chimice utilizate în industrie și în sectorul farmaceutic.

Un fost angajat își amintea că materia primă venea inclusiv sub formă de vinuri slab calitative transportate în cisterne, care erau apoi transformate în produse industriale sau alimentare.

„Oțetul produs la Margina era recunoscut pentru calitatea lui. Procesul era natural și dura chiar două săptămâni până când produsul ajungea la maturitate completă”, au povestit foștii muncitori.

O economie locală construită în jurul pădurilor și al chimiei

Activitatea fabricii era strâns legată de resursele naturale ale zonei. Lemnul din pădurile din apropiere era folosit pentru obținerea alcoolului de lemn și a cărbunelui vegetal, o parte dintre produse fiind exportate în Occident.

În anii ’70 și ’80, Margina devenise un mic centru industrial în plină dezvoltare. Pentru funcționarea fabricii fusese înființată chiar și o școală de chimie, unde tinerii din localitate se pregăteau pentru a lucra în uzină.

Fabrica funcționa aproape continuu, iar localnicii își amintesc că în unele perioade se produceau inclusiv murături industriale, precum castraveți murați, în paralel cu activitatea chimică.

Prăbușirea după 1990 și sfârșitul producției

După căderea regimului comunist, combinatul „Solventul” și secția din Margina au intrat într-un declin accelerat. Lipsa materiei prime, pierderea contractelor și dificultățile economice au dus la reducerea rapidă a activității.

Dacă în perioada de maxim fabrica producea sute de tone de oțet lunar, la începutul anilor ’90 producția scăzuse dramatic, iar mai multe secții au fost închise.

Numărul angajaților s-a redus constant, iar viitorul uzinei devenea din ce în ce mai incert.

Încă din 1991, conducerea de atunci avertiza asupra colapsului:

„Nu mai avem materie primă, nu mai avem combustibil și nici resurse pentru a continua producția. O instalație care a funcționat impecabil zeci de ani riscă să dispară sub ochii noștri.”

Pe lângă problemele economice, fabrica a fost asociată și cu episoade de poluare, din cauza apelor reziduale cu încărcătură chimică ridicată care afectau solul și cursurile de apă din zonă.

Privatizarea și transformarea într-o ruină industrială

La finalul anilor ’90, combinatul „Solventul” a intrat în lichidare, iar fabrica din Margina și-a încetat complet activitatea. Angajații au fost disponibilizați treptat, iar instalațiile au început să fie abandonate.

După privatizare, o parte dintre structuri au fost demolate sau dezmembrate pentru valorificarea fierului vechi. Totuși, clădirea principală, inclusiv turnul de cărămidă, a rămas în picioare.

În timp, aceasta a devenit una dintre cele mai vizibile și fotografiate ruine industriale din vestul României.

În contrast, fosta platformă Solventul din Timișoara este astăzi vizată pentru transformare într-un proiect urban modern, cu locuințe, birouri și spații comerciale.

Margina, între ruină industrială și șantier de autostradă

Astăzi, localitatea este din nou intens tranzitată din cauza lucrărilor la autostrada A1 Lugoj–Deva, unde se construiește segmentul Margina–Holdea, cunoscut pentru viitoarele tuneluri pentru urși.

Proiectul este considerat unul dintre cele mai dificile din infrastructura rutieră românească, iar finalizarea sa este estimată pentru 2027.

Până atunci, mii de șoferi trec zilnic prin Margina și descoperă, uneori fără să știe istoria ei, silueta impunătoare a fostei fabrici.

Turnul de cărămidă roșie rămâne astfel un reper vizual puternic, dar și o rămășiță a unei epoci în care localități mici din România găzduiau industrii complexe, școli profesionale și comunități întregi de muncitori.