Coronavirus - România: 112781 de cazuri confirmate

Vezi mai multe detalii

Cum interpretăm desenele copilului?

Monday, 25 February 2019, 14:24 Sursă: REALITATEA.NET

Desenele copilului pot fi simple mâzgălituri sau opere de artă. Unii copii manifestă de timpuriu dorința de a comunica prin desen, de a se exprima în ciuda vârstei fragede la care nu au posibilitatea de a spune ceva prin cuvinte.

Fiecare copil are propria realitate. De aceea desenele copilului sunt diferite. Fiecare copil va reprezenta în desenele sale realitatea, așa cum o vede el. Indiferent că va desena obiecte, animale, oameni, toate reprezentările vor fi executate într-un mod specific lui, în funcție de vârsta sa, de capacitatea lui de a se exprima prin desen.

 
ADesenul este utilizat pentru evaluarea inteligenței copilului, ca mijloc de comunicare, de cunoaștere a propriului corp și a lumii din jur, de explorare a afectivității copilului. Copiii au o percepție diferită individuală. Evoluția desenului este legată de dezvoltarea copilului. Contează dezvoltarea inteligenței copilului, nu doar capacitățile sale artistice.

Copilul de 1-2 ani va desena într-un mod oarecum neîndemânatic, specific lui. El va face niște mâzgălituri, va ține creionul apăsat pe foaie fără a-l ridica și va trasa niște linii în toate sensurile. La această vârstă copilul nu va conștientiza ce reprezintă desenul său.

Copilul de 2-3 ani începe să traseze linii, dar și bucle închise. La 3-5 ani desenele conțin anumite detalii, pentru că acum copilul este mai mare și știe cum să dea sens reprezentărilor sale. El știe să facă corpul unui om văzut din față, capul, mâinile și picioarele.

La vârsta de 6-8 ani copilul desenează mai multe detalii atunci când se referă la o anumită persoană. După vârsta de 8 ani desenează destul de bine și trăsăturile feței unei persoane, ochii, nasul, gura, urechile, părul, bărbia, etc. După vârsta de 12 ani desenele se apropie mai mult de realitate, proporțiile sunt respectate mai bine. În jurul vârstei de 14-15 ani copiii manifestă un interes mai mare pentru desen, dacă sunt atrași de această artă, sau din contra, nu mai vor deloc să deseneze, au alte hobby-uri.

De ce încep să deseneze copiii?

Copiii desenează în primul rând pentru simpla plăcere de a face acest lucru, de a se distra, de a se simți bine. Copiii au nevoie de hârtie albă de dimensiuni diferite, de creioane colorate, acuarelă, pixuri de calitate în culori diferite.

Copiii comunică prin desenele lor atunci când nu se pot exprima prin cuvinte. Desenele arată sentimentele și emoțiile lor, imaginile în sine pot transmite atitudinea lor, indiferent că sunt obiecte sau animale. Desenele reprezintă o oportunitate de a înțelege copiii, de aceea părinții trebuie să acorde o atenție deosebită acestora. Sunt părinți care păstrează desenele copiilor și astfel ele devin amintiri valoroase.

La vârsta grădiniței copiii desenează case, flori, copaci, oameni. Toate aceste simboluri din desenele copiilor pot fi interpretate. Ei trebuie lăsați liberi când desenează pentru a se putea exprima așa cum simt. Copiii au reacții în timp ce desenează, ceea ce arată că sunt concentrați la ceea ce fac.

Toate simbolurile din desenele copilului spun ceva despre sentimentele lui. Specialiștii spun că un copil normal și sănătos va desena imagini mai echilibrate și va folosi aproape toate culorile primite. Imaginile desenate se evaluează în raport cu toate culorile folosite. Foarte important este ca desenele copilărești să fie observate o perioadă îndelungată de timp și nu doar în câteva zile. Interpretarea desenelor este o știință și se face corect de către specialiști, scrie site-ul familist.ro.

Desenele copilului pot indica următoarele aspecte:

  • Nivelul de dezvoltare mentală și a inteligenței copilului
  • Faptul că un copil este activ sau pasiv
  • Rigiditatea lui sau instabilitatea emoțională
  • Capacitatea lui de auto-control, de a-și planifica acțiunile
  • Dacă este un copil anxios sau dacă suferă de depresie
  • Care sunt reacțiile sale în situații de stres, dacă este retras sau impulsiv
  • Ce atitudine are față de familia sa
  • Care este gradul său de socializare și de adaptare între oameni

Caracteristici ale desenului la copii

Copiii timizi desenează diferit față de cei încrezători în sine, sau care se simt confortabili în familia lor. Pe de altă parte, copiii care nu sunt în centrul atenției sau care se simt amenințați, au tendința de a desena fulgere sau tunete, persoane cu expresii înspăimântătoare și folosesc în special culori închise. Adesea, persoanele desenate de ei nu au nici măcar o față.

  • Copiii de vârsta grădiniței sunt concentrați pe propria persoană, ei acordă o atenție deosebită corpului lor. De asemenea, copiilor le place să deseneze familia lor. În desenele copilului relațiile sociale pe care acesta le întâlnește sunt exprimate în mod clar. Din anumite desene pot lipsi anumiți membri ai familiei: tatăl, bunicul, bunica. Copilul care a dezvoltat o încredere de sine sănătoasă și care se simte în siguranță în familie, va desena acest lucru exact așa cum este.

Dacă părinții sunt divorțați, în desenele copilului va apărea acest lucru, de exemplu tatăl va fi desenat într-o casă și mama în altă casă. La un copil orfan nu va apărea în desen tatăl și nici mama. La el casa va fi desenată ca simbol și eventual alte elemente apropiate lui. Casa nu va avea ferestre mari, ceea ce arată că este închis în sine și are dificultăți de comunicare cu lumea exterioară.

Copilul echilibrat își centrează desenul. Dacă desenul este prea sus, este semn de orgoliu. Dacă desenul este prea jos iar liniile sunt curbe, acest lucru arată sensibilitatea și blândețea copilului. Dacă desenul are multe puncte, este semn de meticulozitate. Prea multe linii drepte, verticale, indică impulsivitate.

  • La copiii de școală desenele sale sunt armonioase, înălțimea personajelor este oarecum bine redată, astfel încât părinți au statura lor, iar copiii sunt puțin mai mici. Corpurile sunt desenate destul de bine, astfel încât să reflecte realitatea.

Ce spun culorile din desenele copilului?

Atunci când copilul are posibilitatea să aleagă culorile pentru a desena, zborul fanteziei sale este nelimitat. Culorile ne spun multe aspecte despre starea psiho-emoțională a copilului, pe care acesta o are în momentul desenării. Când este mic, copilul alege culorile după cum simte, el învață mai târziu că cerul este albastru, sau că iarba este verde.

După vârsta de 5 ani, copilul are deja suficientă experiență asociativă și va ști cum să aleagă culorile. Aceasta este vârsta când adoră poveștile, de aceea va începe să deseneze personaje magice, elemente din basme, care nu apar în lumea reală.

Lipsa culorii într-un desen poate fi interpretată ca o tendință antisocială la copil. Folosirea culorilor diferite va crea impresia de armonie dacă nuanțele au o anumită intensitate. Dacă tonurile de culori sunt stridente, contrastante, obositoare, pot arăta anumite probleme din punct de vedere afectiv la copil.

Pentru a interpreta desenele copilului, părinții trebuie să observe ce impresii și emoții provoacă acestea (ex. liniște sau anxietate). Este important modul cum poate fi descris desenul, ca fiind vesel sau trist, armonios sau nu, întunecat sau luminos, ordonat, plictisitor, agresiv, sărăcăcios, etc. În acest mod se poate înțelege starea copilului și se poate evalua sentimentele acestuia.

Ce spun specialiștii despre sensul culorilor?

Culorile spun multe despre lumea interioară a copilului. În general, copiii desenează ceea ce văd și exprimă prin culori sentimentele lor. Contează și mediul în care trăiesc. De exemplu, desenele copilului care trăiește la oraș sunt diferite de desenele copilului care este crescut la țară. Părinții nu trebuie să interpreteze exact imaginea, ci întregul desen în ansamblu, ținând cont și de factorii externi. Desenele copiilor sunt interpretate cel mai bine de specialiști, de psihologi.

Galbenul înseamnă generozitate, credință, ne duce cu gândul la soare, la emoții pozitive, curiozitate, spontaneitate, optimism, bucurie interioară. Dacă este utilizat frecvent poate indica o dependență a copilului de părinți, nevoia de ajutor pentru a avea succes.

Roșul este folosit frecvent de copiii mici, care au vârsta mai mică de 6 ani. Dacă este folosit intens după această vârstă, se spune despre copil că are o lipsă de control emoțional, este energic și nerăbdător. Roșul poate simboliza dorința de putere, puțină agresivitate, nervozitate, activitate crescută.

Copilul care alege culoarea portocalie este îndrăzneț, spontan, nerăbdător, cu dorința de a se exprima și de a atrage atenția celor din jur.

Violetul este o culoare folosită de copiii care suferă de anxietate, sau care nu reușesc să se adapteze.

Verdele exprimă echilibru, perseverență, independență. Această culoare arată faptul că un copil încearcă să găsească explicații la toate evenimentele din jurul său. Este o culoare ce indică inteligența copilului. Dacă acesta folosește verdele în mod frecvent este atras de jocuri logice, este curajos, uneori sensibil, are nevoie să fie învățat de părinți să fie mai deschis, să-și exprime emoțiile.

Rozul este o culoare preferată de copiii care sunt visători, care au hobby-uri, care sunt comunicativi și prietenoși în relații cu alte persoane.

Atenție! Culorile închise în desenele copilului indică starea depresivă a acestuia

Potrivit specialiștilor alegerea frecventă a culorilor închise – maro, gri și negru – în desene, arată o stare depresivă a copilului. De asemenea și tonurile întunecate de roșu pot semnala depresia la copil.

Maroul este utilizat mult în desene de către un copil încăpățânat, leneș, care trăiește uneori anumite emoții negative. Această culoare este aleasă de copiii care se simt inconfortabil în familie sau care au părinții divorțați. Culoarea maro arată și pierderea unei persoane dragi sau nevoia de a scăpa de stres.

Culoarea gri este folosită frecvent în desene de către copiii singuratici, care su sentimente de teamă sau de anxietate.

Albastrul este folosit foarte mult de copiii echilibrați, care fac totul în cele mai mici detalii și care au un control de sine exagerat. Albastrul închis exprimă nevoia de liniște, satisfacție, autoanaliză, concentrare asupra problemelor interne. Copiii care folosesc albastrul în desene iubesc ordinea, sunt atenți, apreciază comunicarea și sunt loiali prietenilor.

Negrul este folosit mai ales de adolescenți pentru că arată reținerea sentimentelor. Negrul indică și o stare de depresie, anxietate și nevoia de schimbare.


Citeste totul despre:

Vezi mai multe


Alte articole din: ACTUAL
Alte articole din: ACTUAL