CNSAS a publicat o serie de documente care descriu în detaliu modul în care corespondența românilor era interceptată. Cei plecați în străinătate – fie cu acte, fie fugind din țară – încercau să mențină legătura cu familia prin scrisori și colete. Deși Constituția comunistă garanta secretul corespondenței, în practică acesta era încălcat sistematic.
„Pentru a evada din «raiul» comunist numeroşi români au ales să se stabilească în ţări capitaliste (fie primind acceptul autorităţilor pentru emigrare, fie, cei mai mulţi, prin metode ilegale). Cei plecaţi ţineau legătura cu rudele şi prietenii din ţară prin scrisori şi, odată ce ajungeau la un minim nivel de bunăstare, le trimiteau celor rămaşi colete cu diferite produse”, arată CNSAS.
Scrisori citite, pachete dispărute
Interceptarea corespondenței era o practică obișnuită. Unele scrisori erau doar citite și apoi retrimise, însă multe nu mai ajungeau niciodată la destinatari. În cazul coletelor, situația era și mai clară: bunurile erau pur și simplu însușite.
„Toţi ştiau că, deşi secretul corespondenţei şi al trimiterilor poştale era garantat chiar şi în constituţia comunistă, Securitatea «extrăgea din circuit» multe dintre scrisori. Pe unele doar le citeau şi le repuneau în circuit. Pe multe altele nu le mai repuneau”, precizează CNSAS.
Produsele din pachete – de la haine și cosmetice până la jucării sau alimente – erau considerate „trofee” și ajungeau fie în posesia securiștilor, fie în circuitul economic controlat de stat.
Confiscări transformate în afaceri pentru regim
În ultimii ani ai dictaturii, când Nicolae Ceaușescu încerca să achite datoria externă cu orice preț, Securitatea a primit și sarcini economice. Pe lângă contractele externe, poliția politică valorifica bunurile confiscate din colete, folosind Consignația – singura formă de comerț semi-privat din România socialistă.
„Pe lângă misiunea principală de supraveghere a societăţii şi de eliminare a eventualelor manifestări împotriva sistemului, Securitatea – în special în ultimii ani ai regimului, când Nicolae Ceauşescu avea stringentă nevoie de valută – trebuia, de asemenea, să facă rost de fonduri”, arată CNSAS.
Instituția notează că poliția politică ajunsese să facă „bișniță”, valorificând orice obiect confiscat.
Ce se fura din pachetele românilor
Lista obiectelor confiscate, păstrată în documentele oficiale, arată dimensiunea abuzurilor. Nimic nu era prea banal pentru a fi luat.
Printre bunurile menționate se află:
minisoldați din plastic
figurine de pirați
jocuri și jucării diverse
un brontosaur de jucărie
articole de îmbrăcăminte, inclusiv chiloți de damă
pixuri și rujuri
ochelari de soare
supe la plic
cafea, biscuiți, gumă de mestecat
pastă de dinți, budincă, cacao
conserve și lapte praf
CNSAS compară situația cu un scenariu modern: un curier care deschide pachetul, ia ce îi place și îl livrează gol, fără explicații și fără posibilitatea de a reclama ceva.
O practică sistematică, ascunsă în spatele aparatului represiv
Documentele arată că interceptarea și confiscarea coletelor nu erau excepții, ci parte dintr-un mecanism bine pus la punct. Pentru românii care trăiau în lipsuri, pachetele din străinătate reprezentau o gură de aer. Pentru Securitate, erau o sursă de profit și un instrument de control.
