Scriitorul japonez Haruki Murakami a publicat pe site-ul personal mai multe fotografii cu biroul său. Printre lucrurile pe care le are în această încăpere se află și o bibliotecă cu o colecție uriașă de discuri de vinil.
Scriitorul japonez Haruki Murakami a dezvăluit, în premieră, imagini cu biroul său. Acesta a publicat pe site-ul personal mai multe fotografii din camera unde lucrează zi de zi.
În această încăpere, Murakami are o bibliotecă cu aproape 10.000 de discuri de vinil, majoritatea cu muzică jazz.
„Aproape întotdeauna ascult muzică atunci când lucrez”, a mărturisit el.
Zi de zi, își savurează cafeaua dintr-o cană ce are imprimat steagul Elveției, iar pe birou păstrează câteva suveniruri din diverse țări pe care le-a vizitat de-a lungul timpului și o figurină cu Yasuhiro „Ryan” Ogawa, un jucător profesionist de baseball din Japonia. Acesta joacă la Yakult Swallows, echipa favorită a scriitorului.
De asemenea, Murakami mai are pe birou o mulțime de creioane, pe care le ține în niște pahare speciale.
Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s-a născut în 1949, la Kyoto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokyo.
Experiența de proprietar al unui bar în care se cânta jazz (reflectată în romanul „La sud de graniță, la vest de soare”) și cea de traducător al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote și Raymond Carver i-au influențat formarea sa ca scriitor.
Primul său roman, „Ascultă cum cântă vântul” (1979), i-a adus premiul Gunzo, fiind urmat de „Pinball, 1973” (1980) și „În căutarea oii fantastice” (1982), volum distins cu premiul Noma.
În 1987, a publicat „Pădurea norvegiană”, bestseller internațional, tradus în numeroase limbi și vândut în milioane de exemplare.
Murakami a mai publicat volumul de interviuri „Underground. Atentatul de la Tokyo și spiritul japonez” (1997) și romanele „La capătul lumii și în țara aspră a minunilor” (1985), „Dans dans dans” (1988), „Cronica păsării-arc” (1994), „Iubita mea, Sputnik” (1999), „Kafka pe malul mării” (2002), „În noapte” (2004), „1Q84” (2009-2010) și „Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj” (2013), precum și volumele de povestiri și eseuri „Elefantul a dispărut” (1993), „După cutremur” (2000), „Salcia oarbă, fata adormită” (2006) și „Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă” (2007).
Haruki Murakami s-a numărat în ultimii ani printre favoriții la premiul Nobel pentru literatură.
