Condiția păcii sau anatomia unei crime

Saturday, 20 October 2018, 11:13, Sursă: REALITATEA.NET

Orientul Mijlociu pare înghetat. Cazul Khashoggi, deși minor în aparență, pune o problemă de geo-politică enormă SUA. Despre Europa nu mai putem discuta căci bătrânul continent nu pare ieșit din epoca politicii externe coloniale, unde limbajul si sintaxa mesajului se construiau în jurul valorii civilizatoare, superioare si unice a colonistului.

Adaugă părerea ta

Folosirea forței si a crimei nu este nouă în politica mondială. De la moartea lui Patrocle, confundat cu Achile, până astăzi, crimă rituală a fost si este o modalitate de exprimare a unei forțe asumate. Ziaristul Khashoggi a murit în urma unui ordin asumat de către un stat. Acest lucru devine din ce în ce mai clar. Dacă narativul turcesc prezentat este real, cele sapte minute de tortură, de o violență extremă (în antropologia crimei o astfel de violență este ea însăși văzută de specialiști ca fiind extrem de rară) presupun un tip de asumare a violenței care depășește capacitatea de acceptare politică a oricărui stat întreg la minte. Dacă sunt adevarate relatările, picurate încet, ca otrava, de către diverse surse de intelligence, că ziaristul a fost decapitat dupa ce a fost injectat cu o substanta (probabil anestezica, folosita in tehnologia torturii pentru  a condiționa pavlovian victima si a o lega dependent de călău), decapitarea înseamnă în cultura arabă o condamnare la moarte apriori asumată.  În Arabia Saudită,  chiar si in condițiile unei dictaturi, condamnarea la moarte prin decapitare, rezervată doar celor născuți pe teritoriul saudian, presupune existența unei sancțiuni aprobate de către conducătorii religiosi si este dată numai în urma unor ample discuții  si analize a crimei pentru care s-a primit verdictul fatal. În cazul ziaristului, este clar ca asemenea discuție nu a avut loc, nici un proces penal legitim chiar si pentru țări autoritare nu a avut loc. Faptul ca moartea a avut loc simbolic pe teritoriul saudian, consulatul fiind o instituție care se bucura de acest privilegiu, reface acelas raționament al unei execuții ordonate de la cel mai înalt nivel. Pentru un saudian ca să moară pe un teritoriu străin se poate întâmpla, dar execuția niciodata. Tara celor doua  moschei sacre si primordiale ale islamului nu permite o ipoteză diferită. Statul saudian, prin acest gest, își acceptă condiția de autoritate supremă. Execuția unui saudian, dacă  legală, se întâmplă doar pe teritoriul intrinsec saudian.

Iar problemele din acest moment intervin. Pentru ca toate acestea tradiții si reguli juridico-religioase nu s-au întâmplat in firescul lor, atunci avem de a face cu o crimă abominabila si deci o contra normalitate pe care nimeni nu o poate accepta pur si simplu. Daca Khashogi ar fi fost repatriat cu forța, apoi judecat formal si executat, probabil că explozia de indignare ar fi fost mai mică si s-ar fi risipit prin fumul negocierilor de culise. Dar așa cum a avut loc acțiunea, cu fazele ei: tortură, crimă si apoi încercarea macabră de a scăpa de urme, ne arată ca toate cutumele si tradițiile juridico-religioase musulmane au fost complet ignorate. Rămășițe victimei au fost probabil distruse, fapt care arată caracterul criminal al acțiunii. Iar acest aspect de ordin juridic si cultural va face ca Arabia Saudită sa plătească greu. Dilema SUA, aliatul major si singur al acestei țări este exact aceasta: cum va pedepsii  Arabia Saudită fără ca aceastea sa piardă influența enormă pe care o au în Orientul Mijlociu. O frază sibilinica, spusă de prințul moștenitor Mohammed bin Salman, la întâlnirea cu secretarul de stat Pompeo vine să deslușească, puțin, așteptările acestuia. Primindu-l ceremonios pe american, prințul nu s-a abținut să nu impună grăbit, de la bun început,  soluția si tonul dialogului, declarând că "între doi aliati vechi ca noi, trebuie să facem față provocărilor de ieri, de astăzi si de maine." Spusă calm, în engleza perfectă a unui prinț saudian, ideea propusă este de a cere SUA un timp de negociere în interiorul puterii de la Raid, perioadă controlată de către americani (acel mâine pare mai mult o solicitare de cec în alb), prin care să se găsească un narativ care să ofere soluții convenabile ambelor părți. Desigur că  SUA au acordat acest timp de reflexie, stăpînind perfect jocul, dar au întins o cursă mortală oricărui prinț care se visează viitor rege. Nu voi vorbii acum despre fapte, a declarat la WA, la întoarcerea sa același Pompeo. Indicatie clară că probele prezentate de către Turcia devin solide si se înscriu în logica juridica a oricarui cetățean american. Acest "acum" pune limită de timp si oferă puține concesii în schimbul unui narativ care să  satisfacă complet atât dorința de justitie cât si menținerea imensului avantaj american în regiune. În limbajul dur al diplomației americane, trebuie sa înțelegem că soarta prințului moștenitor saudian MBS nu s-a decis încă. Nici măcar nu s-a negociat. Regatul saudian poate avea zeci de prinți iar America nu va cădea în capcana unei lupte dinastice. SUA nu vor impune viitorul rege, dar vor introduce în dialogul cu o familie regală, care si astăzi are mentalități feudale, regulile moderne ale jurisprudentei si jocului modern legal.

MBS, principalul acuzat în afacerea Kashoggi nu poate fi liniștit. Orice curte americană poate deschide o anchetă penală pe numele celui ucis în Istanbul, mai ales că ziaristul era deja rezident american cu acte in regulă.  Cu o asemenea sabie deasupra capului, nimeni, oricât de puternic ar fi, nu se poate juca. Un răspuns pur juridic la această crimă va elimina complet pe Mohammed bin Salman din jocul politic internațional, practic scotindu-l definitiv din lupta dinastica pentru tronul Arabiei Saudite. Iar in acest caz atât SUA cât si administrația Trump vor câștiga autoritar ceea ce părea acum doar trei săptămâni un dezastru politic si mediatic de dimensiuni apocaliptice. În scandalul Khashoggi se joacă practic al doilea mandat Trump. Iar Arabia Saudită nu va avea nici o sansă să  iasă nepedepsita sever pentru aceasta crimă.