Realitatea Plus: Ajutați-ne să înțelegem ce a fost în mintea criminalului. A fost o obsesie, o obsesie poate agravată de consum de droguri sau orice altceva a dus la această crimă?
Ovidiu Telegescu: Nu știu dacă, neapărat, consumul de droguri sau alte substanțe sunt cele vinovate aici. În primul rând, vreau să spun un singur lucru înainte de a trece la agresorul în sine. Că dacă noi, cei responsabili, am fi menținut acel ordin de protecție, mai mult decât atât, am fi folosit acea monitorizare post-abuz pe care legiuitorul o prevede, și dacă victima ar fi fost ajutată atât psihologic, cât și juridic, nu s-ar fi ajuns aici.
Din nefericire, nu este un caz izolat, să sperăm că ele vor descrește, dar pentru a descrește vom face ceva, pentru că persoane ca acest criminal, că nu pot să-l numesc altfel oricât aș vrea eu, sunt pe toate drumurile.
Avem de-a face cu o persoană narcisistă, cu un grad crescut de narcisism, care, pe lângă tulburarea obsesiv-compulsivă pe care o avea, pentru că totul era o posesie, să nu uităm că era influencer. Încercase să publice o carte, pe care toată lumea i-a refuzat-o și pe bună dreptate, dar nimeni nu a încercat măcar să îi dea o mână de ajutor pentru a nu face ceea ce a făcut. Pentru că vorbim de tulburări puternice, patologice, acel sindrom Othello, cum îl numim. Vorbim de tot ceea ce înseamnă anxietate și depresie cu risc suicidar accentuat.
Vorbim de un om care, pe lângă acea tulburare narcisistică de care am pomenit, era un om care aducea pe piață ideile sale. Asta este foarte grav. Și când spun asta spun pentru că da, niciodată nu am fost adeptul cenzurii, dar trebuie să fim foarte, foarte atenți cu toții ce anume și cât consumăm din rețeaua socială, fie că vorbim de TikTok sau alte mijloace.
Realitatea Plus: Apropo de rețea socială. Toate postările au fost virale vizavi de această crimă, au fost nemernici care au dat imaginile de pe camerele de supraveghere, lucru care nu se face, pentru că au acces și cei mici. Dar, dincolo de asta, în comentarii, și aici vreau să îmi spuneți cumva ce e în mentalul colectiv. În comentarii au fost tot felul de apucături împotriva victimei, că așa i-a trebuit, tot el, de categorisiri care au creat în spațiul public cumva o discuție că victima era victima, era vinovată. Vreau să vă întreb de unde și până unde această concluzie în mentalul colectiv.
Ovidiu Telegescu: De aceea spuneam că pericolul este foarte mare, apropo de ce dăm pe net și ce consumăm. Pentru că, să nu uităm, în momentul în care un asemenea influencer, un asemenea scriitor motivațional, vine și aruncă în spațiul public ideea iubirii absolute, care de fapt nu este nicidecum iubire, este vorba de dependență și posesivitate necontrolată, din punctul de vedere al unui specialist, să nu ne mirăm că avem astfel de comentarii.
De aceea spun că avem nevoie de o educație sănătoasă, pentru că da, acest spirit așa-zis balcanic, care nu are nicio legătură cu adevăratul spirit balcanic, este doar un spirit bolnavicios, și când spun bolnavicios, totul se leagă de dorința de a controla, de a poseda o persoană, e o fractură psihologică fantastică legată de teama de abandon, foarte răspândită. Și atunci când este girat de anumite persoane cu anumite poziții, mai mici și mai mari, ajungem să generăm acest val pe care, la un moment dat, va fi foarte greu să-l controlăm. Chestia asta cu „victima e de vină” sau „a meritat-o” e foarte răspândită și datorită gradului cultural cu care ne confruntăm.
Realitatea Plus: Fosta soție a agresorului spune că, în timpul ordinului provizoriu, victima și criminalul au locuit cam o săptămână împreună. Și aici vin să vă întreb. Există informații conform cărora criminalul și-ar fi închiriat un apartament chiar în cartier. Ce metode folosesc obsedatii ăștia pentru a spăla pe creier victimele, pentru că se pare că au avut o relație tumultoasă?
Ovidiu Telegescu: Vedeți, dumneavoastră, întotdeauna lupul este îmbrăcat în haine frumoase. Să nu uităm că dacă am fi ajutat victima de la început, să discearnă între sentimente și ceea ce înseamnă posesivitate sau parte negativă a unei dependențe pe care criminalul o manifesta, cu siguranță nu s-ar fi ajuns aici. Dar știm foarte bine ce înseamnă acel pact cu agresorul, în care senzația că acel agresor, îmbrăcat în haine albe, este cel mai minunat om și că și eu sunt de vină sau ceea ce, cândva, o campanie numea „poate că te place”. Acea iubire fabuloasă pe care criminalul o descria pe toate site-urile nu era altceva decât acea dependență, nicidecum iubire, nicidecum sentiment, pentru că, dacă vorbim de capacitatea lui emoțională, înseamnă că era pe minus, nicidecum pe plus. Și întotdeauna există acea frontieră subtilă între dependență și sentiment.
