Jurnalista Luiza Vasiliu relatează pe Facebook o întâmplare din anul 2017, atunci când a ajuns să fie cazată chiar în locuința primarului. Iată ce relatează jurnalista:
"În 2017 am evadat din casa unui primar.
Fusesem invitată la un festival în Sângeorz-Băi de niște scriitori minunați, printre preferații mei din literatura ro. Urma să stăm câteva zile în Sângeorz-Băi și să scriem apoi, inspirați de ce vedem pe-acolo, câte-un text despre oraș. Era un mic desant de scriitori și jurnaliști de la București, pogorâți într-o fostă stațiune balneară între munți, cu oameni buni, câini triști și izvoare furate de politicieni locali.
Nu știam unde-o să locuim, bănuiam că la vreun hotel rămas în picioare din gloria de-altădată. Dar surpriză, am aflat când am debarcat, cazarea era chiar în poalele primarului, într-o căsuță de vacanță cu pridvor și priveliște peste dealuri. Panică. Google. Traian Ogâgău. PNL. Om de afaceri. A cumpărat vila de protocol a Ceaușeștilor din Bistrița și a transformat-o în restaurant. A luat cu 15 000 de euro biroul cercetătoarei Elena, ca să și-l instaleze la primărie. („Nu am făcut o fobie, să caut lucruri de la ei. Efectiv aşa s-a întâmplat să am norocul să dau de ele. E o coincidenţă. Ce să am eu cu Ceauşescu?“, declara pentru Adevărul). Istoric încețoșat de afaceri și procese. Un lanț de pizzerii. Un post de radio.
N-am apucat să-l caut prea mult, c-a și apărut, mândru ca un cocoș pe terasa lui, relax în blugi, împărțind povești de vânătorie invitaților de la București și muzică clasică la boxe. Șoferul de la primărie, un domn bonom care supraviețuise mai multor primari, ne gătea. La dispoziția noastră, în afara orelor de muncă. Mă simțeam prost, foarte prost, căci nici un jurnalist n-are ce să caute vreodată acasă la un primar. Cu atât mai puțin să stea la masa lui.
Ziua s-a scurs ca-n Marea Crăpelniță Intelectuală, cu mâncare și spirtoase pentru gâtlejurile convivilor, înmuiate de lăudăroșeniile primarului. Cum a făcut avere, cum radioul lui trăiește din contractele cu primăriile, cum vrea să redea orașului glanțul pierdut. Noi eram și publicul, și animalele de circ ale primarului. Faptul că stăteam în casa lui mă umplea de rușine.
A doua zi am avut program. Un muzeu de artă și-o stână, cu posibilitatea, mai ales pentru doamne, de-a urca pe cal. N-am urcat. Îmi făceam un plan. Dacă rămân, scriu despre primar. Noaptea, învelită în cergă, am scormonit internetul. Numele lui apărea într-un articol vechi din Mesagerul, era martor într-un caz de sechestrare și viol. Între timp, articolul nu mai există. Se chema „Violate cu perversiuni după ce au colindat prin județ”. Era cercetat într-un dosar de pe portaj.just pentru că ar fi lovit o femeie. Nici ăsta nu mai e acolo, semn că GDPR-ul a funcționat. Mă luase o frică irațională că nu pot să mă-ncui pe dinăuntru. La 1 noaptea, îi scriam unei prietene „tre să plec de-aici cât mai repede”.
A doua zi, m-am trezit prima, ca să-l interceptez pe dom șofer înaintea tuturor. I-am spus că am o prietenă care are niște probleme la București și că trebuie să ajung neapărat acasă. Dom șofer, om bun și săritor, a zis că mă duce la gară. Aveam rucsacul făcut, am sărit în mașină și dusă am fost. Îmi pare rău că nu le-am spus prietenilor scriitori care organizaseră totul de ce-am plecat. Nu știam cum să le explic că n-aveam ce căuta acolo, în ciuda tuturor bunelor lor intenții", scrie jurnalista Luiza Vasiliu pe Facebook.
