Gabriel Liiceanu, înspăimântat că șeful SRI l-a otrăvit

 
Caz incredibil povestit de Liiceanu
Caz incredibil povestit de Liiceanu

Filosoful Gabriel Liiceanu relatează într-un editorial publicat în Revista 22 o poveste petrecută acum mulți ani, în care a trăit o zi întreagă cu spaima că a fost otrăvit de directorul SRI, Virgil Măgureanu.

În 1990, povestește filosoful, a fost invitat de Virgil Măgureanu la o discuție în sediul SRI . De teamă, Liiceanu l-a rugat și pe Andrei Pleșu să participe, precizându-i acestuia că nu are de gând să bea cafea, dacă i se va oferi. În schimb, șeful de atunci al Serviciilor, Măgureanu i-a oferit Coca Cola.

Liiceanu nu s-a atins de pahar, iar mai apoi, într-un moment de neatenție a lui Măgureanu, a schimbat, discret, paharul său cu al lui, pe care l-a băut cu poftă. Când a observat că Măgureanu nu bea din al lui,s-a instalat panica. "El de ce nu bea?" îl întreb agasat pe Pleşu, când Măgureanu se ridică şi iese o clipă din birou. „ Pentru că e profesionist, îmi şopteşte Pleşu. Pesemne că toate paharele sunt otrăvite, dar el ori­cum nu se atinge de al lui. Înțelegi? E, la scenariul ăsta nu te-ai gândit..."Într-adevăr, nu mă gândisem. „– Crezi că murim până diseară? îl întreb. Hai să ne cărăm mai repede de aici, pentru că aş prefera să mor acasă." I-am smuls lui Măgureanu, înainte de a pleca, promisiunea că va căuta în arhive manuscrisele Noica. Dar nu prea îmi mai ardea de nimic.

Până seara mi-am urmărit cu atenţie toate miş­­cările peristaltice, reproşându-mi amarnic că varianta cu Măgureanu care ar fi putut să lase paharul ne­atins îmi scăpase total din vedere. Şi-apoi, de ce Dumnezeu alesesem să mergem noi acolo? Ar fi fost mai bine să vină el la editură. Dar nici până seara, nici a doua zi, nimic nu s-a revoltat în viscerele mele. Către prânz – trecuseră de-acum 24 de ore – mi-am luat temperatura. Era normală. Se părea că scă­pasem cu viaţă..." mai relatează filosoful.

La câteva zile după vizita pe care o făcuse, un tip îi sună la ușă lui Liiceanu și îi lasă, „din partea domnului director", o lădiță cu șase sticle de vin alb.

"M-am tot învârtit în jurul lădiței câteva zile și am terminat prin a trage concluzia că n-ar fi fost nici o problemă să se fi introdus ceva prin dopul sticlelor cu o seringă, de pildă. Era mai prudent să nu le deschid. Dar ce să fac cu ele? Dacă n-aveau nimic, ar fi fost păcat să le arunc. Apoi mi-a venit ideea salvatoare: la prima întâlnire a Grupului, le-am dus la sediul GDS din Calea Victoriei. Bineînțeles, n-am deconspirat proveniența. Au fost primite – și băute pe loc – cu mare bucurie. În ce mă privește, învățasem din vizita la domnul Măgureanu ceva: paharul din fața mea a rămas toată seara neatins.", mai scrie filosoful. Mai multe pe B365.ro.

Subiecte pe aceeași temă



Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
Comentarii existente
5 -1
Viorel Banu
31 Jan 15:13
Vai dle.Liiceanu. In urma acestor declaratii nu aveti decat 2 alternative. Pentru a va lua in serios,ar trebui sa scrieti literatura politista. A doua optiune ar fi sa consultati un psihiatru. Pai pe dvs.nu v-a otravit securitatea,dece ar fi facut-o Magureanu? Dati-ne detalii ca sa va credem. Altfel o sa cred ca Elena Udrea este eleva dvs.Imbatraniti urat. Pacat !
Răspunde
Afișează mai multe comentarii
print


Iti place noua modalitate de votare pe Realitatea.net?