În Grecia Antică, mirele și mireasa purtau ghirlande în jurul gâtului pentru a simboliza viața, speranța și fertilitatea. Femeile, pe de altă parte, purtau și buchete, dar ambele erau făcute nu din flori, ci din ierburi aromatice pentru a îndepărta spiritele rele.
Dar, în timpul nunții reginei Victoria cu prințul Albert, aceste ierburi și mirodenii au fost în mare parte înlocuite cu flori, în special cu gălbenele. Unele ierburi și mirodenii au fost folosite pentru a umple buchetul, deoarece se credea că sporesc dorința sexuală.
Ulterior, florile au devenit limbajul secret al îndrăgostiților și fiecare floare a început să aibă propriile semnificații.
Istoricii cred că în secolul al XVII-lea, turcii au început să folosească acest limbaj pentru a transmite mesaje reale. În ccurând, acest limbaj a fost denumit în mod oficial ”floriografie”.
Deși miresele moderne își aleg florile pe criterii de culoare, buchetele de untă sunt considerate în continuare un simbol al eleganței la nunți.
