Problema lui Bologa nu este de opinie. Este de adevăr documentabil.
Bologa 2026: disidentul de serviciu
Într-o recentă dezbatere publică, Crin Bologa afirmă că, în 2022, ar fi încercat să blocheze Legile Justiției:
•ar fi discutat cu șefii de partide;
•ar fi „convins” Comisia Juridică;
•ar fi cerut audiență la Klaus Iohannis, unde ar fi fost refuzat sub pretextul „nevoii de liniște politică”.
Mesajul este limpede: eu am fost de partea bună a istoriei, dar sistemul m-a învins.
Numai că această poveste cade la primul contact cu realitatea.
Bologa 2022: autorul mulțumit
În 2022, același Crin Bologa, prezent la ședințe ale Comisiei Juridice din Parlament, declara fără echivoc:
„Am participat la mai multe ședințe de analiză în cadrul Ministerului Justiției. S-a ajuns la proiecte de legi care, în mare măsură, ne mulțumesc.”
Nu este o interpretare. Nu este o scăpare de context. Este o declarație oficială, făcută în calitate de procuror-șef DNA, în fața Parlamentului României.
Cu alte cuvinte:
•în 2022, legile „îl mulțumeau”;
•în 2026, aceleași legi devin „nocive”.
Nu vorbim de evoluție. Vorbim de impostură
Este legitim ca un magistrat să-și schimbe opinia.
Este inacceptabil să pretindă că a susținut exact contrariul a ceea ce a declarat public, sub stenogramă.
Aceasta nu mai este o dezbatere despre Legile Justiției. Este o problemă de:
•credibilitate personală;
•onestitate instituțională;
•manipulare a opiniei publice.
De ce acum?
Răspunsul este simplu: pentru că, în 2026, narațiunea #rezist are nevoie de „vinovați” pentru eșecul reformei și de „eroi” reciclați. Iar Crin Bologa încearcă să se reinventeze, ștergând urmele propriei complicități.
Numai că documentele nu uită.
Înregistrările nu se rescriu.
Iar memoria publică, oricât ar fi disprețuită, poate fi reactivată.
Concluzie
Crin Bologa nu este victima Legilor Justiției.
Este coautorul lor care, la momentul oportun, încearcă să pozeze în opozant.
Iar când un fost șef al DNA își falsifică propriul trecut, problema nu mai este una de opinie politică, ci de igienă morală a spațiului public.
Realitatea este una singură: minciuna are picioare scurte, iar stenogramele au memorie lungă.
