Satul Gheţar din comuna Gârda de Sus îşi trage numele de la gheţarul care sălăşluieşte în cunoscuta peşteră Scărişoara. Această bucată de gheaţă veşnică din Apuseni este o oglindă a firii oamenilor zonei. Fire aspră şi hotărâtă. Ca şi lupta celor cinci zile pe săptămână când dascălul Teodora Barna vine la şcoala din vîrf de munte să înveţe puii de moţ.
Teodora Barna e titulară şi bate aceste poteci spre şcoala Gheţar de 11 ani. Numai că drumul e partea cea mai uşoară. Ea are 16 copii în grijă.
Învăţătoarea predă simultan la nu mai puţin de patru clase. Motivul: copiii sunt puţini şi atunci legea învăţământului îi obligă să buchisească sub acealaşi acoperiş.
În prima bancă, de pe mijloc sunt cei doi copii de clasa I. În spatele lor, colegii de la a patra. Învăţătoarea le-a aşezat la geam pe fetiţele din clasa a III-a, iar în partea opusă stau elevii clasei a II-a.
Atenţia distributivă care de obicei reprezintă un avantaj devine deci un rău sinonim cu lipsa de concentrare. Şi dacă mai pui timpul limitat acordat fiecărei clase…
Practic toţi copiii de şcoală primară învaţă în sistem simultan, în comuna Gârda de Sus din Alba. Fie că sunt 10 elevi, 16 sau 20. Dar sunt şi şcoli cu doar 5 elevi.
Aşa că o lege flexibilă precum un bolnav de reumatism condamnă copiii la cunoaştere pe sfert. Şi câteva clase de gimnaziu, mai puţine ce-i drept, se luptă cu simultanul. Dar în combinaţii mai fericite de numai doi ani.
Pacostea elevilor de gimnaziu se măsoară mai mult în distanţă. Şcolile primare sunt mai numeroase, deci copiii mai mici merg mai puţin.
Elevii de gimnaziu de la şcoala Gheţar, precum surorile Violeta şi Anca din clasa a VI-a şi colega lor Andreea de la V-a trec un munte zilnic înainte şi înapoi.
Ghiozdanele rareori schimbate s-au descusut sub greutatea din interior. Cale de 12 kilometri sunt purtate de trupurile firave ale fetiţelor.
Andreea ajunge acasă după o oră şi jumătate de mers pe jos. Apucă să se schimbe şi să guste ceva. Se mai odihneşte un pic şi apoi îşi ia de o grijă cu lecţiile. Le dă întâietate, nu degeaba are note bune. Apoi face şi ea ce poate prin curte. E mică şi doar cu atât îşi poate ajuta părinţii. Oricum, energia ei rămâne undeva pe drum şi părinţii ştiu asta.
Un microbuz există în comuna Gârda de Sus, dar numai pentru şcoala din centru. A fost primit acum câţiva ani.
"Noi, ce putem face, în momentul în care va fi aprobat bugetul ISJ, dacă vom avea prins în buget, dacă va continua programul ministerului pentru dotare cu microbuze, avem toată deschiderea ca acele localităţi care n-au primit microbuz, să primească" a declarat Cornel Sandu, inspector şcolar general pe judeţul Alba.
Mulţi de dacă. Şi apoi, nu prea ştim cum poate un delicat microbuz de producţie străină să facă alpinism motorizat.
Cadrele didactice mai văd un motiv pentru rezultatele şcolare subţirele.
Moţii îşi iau adesea familia cu ei în munţi, când este vremea muncii la pădure. Iar băieţii mai ales, încă de mici sunt un ajutor de nădejde pentru părinţi. În lumea dură a oamenilor de la munte, Andreea este deci un caz fericit.
