Fără o piele reală, roboţi precum cei din filmul "Surrogates" vor avea şanse destul de mici să atingă la fel de convingător precum oameni şi nici nu vor fi foarte uşor acceptaţi în societate. Live Science a trecut în revistă eforturile de până acum ale ştiinţei de a replica cât mai fidel piele umană.
"Atingerea este foarte importantă în interacţiunile sociale. Atingerile sociale sunt toate acele moment în care oamenii se ating între ei, fie că îşi strâng mâinile sau se bat pe umăr în semn de încurajare. Până când alte forme de interacţiune vor fi inventate în viitor, atingerile sociale tipice dintre oameni vor fi aceleaşi chiar şi cu roboţii sociali", spune cercetătorul John Cabibihan.
Potrivit echipei conduse de Cabibihan, există trei calităţi care trebuie copiate întocmai pentru a da senzaţia pe care o oferă piele umană veritabilă: elasticitatea (gradul până la care piele poate fi deformată de o anumită forţă), conformanţa (modul în care forma pielii se armonizează atunci când atinge un obiect) şi histereza (modul în care este distribuită forţa aplicată asupra pielii).
Atunci când au folosit siliconul sau poliuretanul ca substitute pentru piele, s-a ajuns la concluzia că nici unul nu este un înlocuitor destul de bun pentru senzaţia pe care o dă piele umană reală. O serie de alte încercări au avut la bază senzori plasaţi în piele artificială. Există, totuşi, o alternativă propusă de un institut german, care parea a fi cea mai bună, dar totodată şi cea mai ciudată: bucăţi mici de piele umană crescute în vase petri care să fie produse la scară industrială.
Piele "de om" pentru roboţi, misiune imposibilă pentru ştiinţă
