O carieră impresionantă: Cornel Udrea

Cea mai mare satisfacție o are când își vede cărțile în biblioteca unui om și când e recunoscut pe stradă de cititori.

Cornel Udrea: "Nici nu pot să știu când s-a născut pasiunea pentru scris dar să o leg inevitabil de plăcerea de a ma uni cu cuvinte. Întotdeauna mi-a plăcut să fiu prieten cu cuvintele, să le respect nemăsurat...făceam cuvintele să zâmbească și e un lucru greu, mă refer la cuvinte cotidiene. Aceste cuvinte, dacă reușești să le faci să zâmbească, pe cei care le citesc să zâmbească, e un lucru extraordinar".

Este un om corect și drastic cu el însuși. Își reproșează graba, orgoliile și e atent să-și îndrepte greșelile. Cât despre pasiunea de a scrie și starea de creație...

"Inspiratia este ici colea langa noi, nu trebuie să alergi după ea să faci artificii...vine din realitatea imediată, vine din paharul cu apă și lătratul câinelui vecinului pe scări, din bombănitul postașului".

Vorbește însă cu tristețe despre cultură și viitorul ei.

"Copii la un an ating deja de 10-15 ori pe zi ecranul unei tablete, unui telefon, îmi este teamă de ziua în care se va auzi suspinul unei cărți de pe un raft prăfuit pentru că va însemna amurgul culturii și al civilizației. Dacă mi-ar da voie cineva m-aș duce în Parlment să dau o dictare și nu una grea și ne-am trezi într-adevar cu subiecte de umor minunate".