DREPTUL LA EDUCAȚIE - Este un copil fără copilărie!

Până acum câțiva ani, singura scăpare din amărăciunea de acasă era la școală. A plecat de acasa si a fost luata in grija de diriginta ei, dar a intrat din nou în impas. Familia în care și-a găsit liniștea nu mai are bani suficienți ca să-i ofere fetei tot ce-i trebuie. Urmăriți o poveste despre viață, altruism și puterea de a trece peste greutăți. Până la 12 ani nu a știut ce gust are pepenele și nici cum miroase marea. Ioana era o mică sălbăticiune când, sătulă de bătăi dar și de cuvinte grele din partea mamei, a fugit după sora cea mare la Sibiu. La scurt timp după ce s-a înscris la o școală din oraș a cunoscut-o și pe zâna bună din această poveste – diriginta ei. Acum, fata povestește detașat istoria vieții ei, poate prea dură pentru un copil de numai 16 ani. Școala a fost dintotdeauna un refugiu pentru Ioana. Chiar dacă făcea rost de rechizite numai din mila vecinilor și colegilor, Ioana a reușit să țină pasul la lecții. A fost atât de hotărâtă să scape de iadul de acasă încât a îndurat toate umilințele. Amintirea din cei șase ani școală petrecuți se confundă cu... foamea. Impresionată de imaginea unui copil maturizat înainte de vreme, o profesoară din Sibiu a hotărât pe loc să-i schimbe destinul. Ana Schneider a luat-o acasă pe Ioana alături de cei doi copii ai săi, a educat-o și mai ales i-a oferit iubirea de mamă pe care fata nu a simțit-o niciodată. Noul an școlar bate la ușă, iar pe cerul Ioanei încep să apară din nou norii. Din salariul de dascăl, Ana Schneider nu mai poate să îi asigure toate cheltuielile cu școala, mai ales că Ioana trece în clasa a XI-a. Are nevoie de bani ca să își poată cumpăra toate cărțile și rechizitele necesare. Ioana vrea acum să o recompenseze pe femeia care a fost alături de ea atunci când viața părea un labirint... vrea sa termine liceul cu note cât mai bune.