În întâlnirea directă, Geoană nu şi-a arătat prostia. Nu, în astfel de apariţii el se încadrează, de regulă, în limitele alintului. La limita de jos a sensurilor sale, \"prostănac\" e un Geoană timid, iar la limita de sus poate fi interpretat ca un Geoană superficial. Oscilaţiile cuminţi ale prostănacismului au reuşit mai întotdeauna să livreze un Geoană anost, dar comestibil.
Numai că Mircea Geoană a ţinut să joace în liga mare. A vrut să intre în liga proştilor fermi, cerţi, indiscutabili. Şi, ca să obţină asta, l-a vizitat pe Vântu cu o zi înainte ca destinul lui să se intersecteze cu manualele alea alternative de istorie nemeritată. Cu o zi în urmă, după sondaje, era preşedinte. Cu o zi după, nu prea mai e.
Dacă prostia astfel dobândită se cerea întărită, Geoană a rezolvat şi capitolul ăsta. Ştiind că a fost la Vântu şi că lucrul ăsta s-a aflat – Academia Caţavencu a publicat pozele ÎNAINTE de confruntare -, nu şi-a pregătit nici un fel de ripostă şi s-a mărginit să-l roage pe Băsescu la început să fie blând.
Citeşte mai mult pe VoxPublica.
