Cornel Ivanciuc: Unde rămăsesem? Parcă la Mircea Băsescu

Distinşii fraţi Băsescu folosesc aplicat şi cu multă  precizie cuvintele argotice. În gura preşedintelui ţării, termenii “găoz” sau “găozar” sună la fel de savuros ca “baclava”, “alviţă”  sau “sarailie”. Găozul este fratele suburban sau marinăresc al anusului, iar găoaza este un popou denaturat, care şi-a făcut între timp operaţie de schimbare de sex. Cel care rezolvă dilema legată de intervenţia în cauză este îndeobşte găozarul, cu care fraţii Băsescu au făcut pesemne cunoştinţă cu ceva vreme în urmă, pe nesfârşitele cărări de apă ale Oceanului Planetar. Mircea şi Traian au fost amândoi lupi de mare şi viaţa la bord este uneori plină de neprevăzut. Între două bordeluri îndepărtate, unul din Salonic şi celălalt din Mumbai, între care nava nu face nicio oprire de aprovizionare, găozul poate deveni acel umar prietenos pe care un marinar cătrănit rău de tot pe viaţa isi pleaca uneori fruntea si isi descarca sufletul cu incredere. Botezul marinaresc este o zdravana muscatura de gaoz. Am facut acest necesar preambul pentru a justifica de ce ilustrul Mircea Basescu s-a adresat unui jurnalist cu apelativul “gaozar” si a gândit in continuare cu voce tare, “cum bine v-a zis frati-miu”.

Citeşte mai mult în Gardianul