China va depăși Japonia după valoarea produsului intern brut anul viitor sau cel târziu în 2011, devenind a doua economie mondială, ceea ce ar putea întări regimul comunist în interior și mări influența externă a Beijingului, la 30 de ani după reformele lansate de Deng Xiaoping, arată o analiză AFP.
Săptămâna viitoare, China va publica primele estimări macroeconomice pentru al treilea trimestru din acest an, economiștii estimând un avans de 9,5%, ritm ce ar marca o nouă apropiere față de marele rival asiatic, Japonia. Economa niponă este estimată să se comprime cu 1%.
În condițiile acestei diferențe de evoluție, China ar putea să urce pe poziția a doua în lume în 2010 sau 2011, detronând Japonia, a doua economie mondială de peste 40 de ani.
"Cum China este deja aproape de Japonia după dimensiunea economiei, faptul că devine a doua economie mondială nu are consecințe reale", consideră analistul Todd Lee, de la IHS Global Insight.
"Însă creșterea economică rapidă conferă Chinei mai multă importanță pe scena internațională și oferă posibilitatea Partidului Comunist (care deține puterea la Beijing) să se promoveze și să dețină noi mijloace pentru a încuraja mândria națională", subliniază analistul.
Înaintea crizei, China înregistra un ritm de creștere economică de două cifre, ceea ce a permis majorarea produsului intern brut (PIB) până la 4.300 miliarde dolari în 2008, potrivit datelor Băncii Mondiale.
În același timp, PIB-ul Japoniei a fost anul trecut de 4.900 miliarde dolari, iar cel al Statelor Unite de 14.200 miliarde dolari, tot potrivit Băncii Mondiale.
Ascensiunea Chinei este "o chestiune de aritmetică", explică Eric Fishwick, șeful cercetării economice de la CLSA Asia-Pacific Markets. Depășirea Japoniei de către China "se va întâmpla, bineînțeles, ca o consecință a creșterii rapide a economiei chineze și a relativei stagnări a celei japoneze", menționează economistul.
După o creștere a PIB de 6,1% în primul trimestru, cel mai scăzut ritm din ultimii 20 de ani, China a înregistrat o revenire în al doilea trimestru, cu un avans economic de 7,9%, și se așteaptă la o creștere economică de peste 8% pentru întregul an 2009.
Îmbunătățirea situației din China, ca urmare a planului de relansare al guvernului și a lichidităților injectate de către bănci, contrastează cu evoluția Japoniei, care va înregistra o contracție a PIB în 2009 și în cel mai bun caz un ușor avans anul viitor.
"Singurul factor care decide dacă poziția a doua mondială revine Chinei sau Japoniei este valoarea yenului. Fără factorul yen, China ar fi deja numărul doi", subliniază Dong Tao, economist al Credit Suisse la Hong Kong.
Yenul, considerat o monedă refugiu în perioadă de criză, s-a menținut la un curs de schimb ridicat în raport cu dolarul, în timp ce moneda chineză, yuanul, urmează tendința dolarului începând cu luna iulie.
Totuși, Toyoo Gyohten, consilier la ministerul de finanțe din Japonia, semnalează că în acest moment China, cu 1,3 miliarde de locuitori, este mult în urmă în ceea ce privește gradul de dezvoltare, cu un nivel al PIB pe cap de locuitor de sub 4.000 dolari.
"Un calcul simplu arată că China va avea nevoie de 30 de ani pentru a atinge nivelul PIB pe locuitor din Singapore sau Japonia, care se situează în jur de 40.000 de dolari", explică Gyohten.
În aceste condiții, urcarea Chinei pe a doua poziție mondială în ceea ce privește valoarea PIB va fi doar o chestiune "mai degrabă simbolică", însă aceasta va întări, totuși, capacitatea Beijingului de a-și impune punctul de vedere în privința modului cum ar trebui administrată economia mondială, susține Jing Ulrich, economist al JP Morgan la Hong Kong.
Beijingul pretinde un rol mai important în cadrul unor instituții mondiale precum Fondului Monetar Internațional (FMI).
Pe plan interior, depășirea Japoniei de către China ar întări legitimitatea Partidului Comunist, care depinde de situația economică și de capacitatea de a crea locuri de muncă.
"Încrederea în politica economică a guvernului (chinez) nu a fost niciodată atât de ridicată. Politica de contracarare a crizei economice a fost o mare reușită, cel puțin în ceea ce privește nevoia de a crea o creștere economică ridicată. Depășirea Japoniei ar fi considerată ca o justificare a acestei politici", consideră economistul Fishwick.
