Automobilul a revoluţionat modul în care oamenii trăiesc şi muncesc. Maşina de spălat a emancipat, o spune chiar Vaticanul, femeia. Internetul a schimbat felul în care procesăm informaţia. Sunt inovaţii tehnologice cu care secolul al XX-lea se mândreşte. O serie, uitate rapid de istorie, arată de stupid pot fi uneori inventatorii. Revista Life le-a făcut un top.
Pistolul cu ţeavă îndoită (1953)
E perfect pentru tipii care vor să tragă cu orice preţ, chiar dacă nu s-au uitat că ţin poate în mână un bumerang.
Electrometrul pentru roşii (1968)
L. Ron Hubbard, autorul de SF şi totodată fondator al Bisericii Scientologice, a folosit un electrometru care îi poartă numele pentru a observa dacă roşiile simt durerea. A ajuns la concluzia oarecum surprinzătoare că legumele suferă atunci când sunt tăiate.
Sutienul-cupă (1949)
Charles L. Langs a lansat un sutien fără bretele şi, în general, fără nici un suport. Soţia lui e puţin nedumerită.
Cuşca pentru copil (1937)
Astfel de cuşti au fost distribuite londonezilor care nu aveau grădini sau suficient de multe remuşcări în a-şi atârna copii deasupra unor străzi aglomerate.
Laringofonul (1929)
E un telefon care nu transmite niciun sunet, ci doar vibraţii ale corzilor vocale. Primii care i-au simţit lipsa de logică au fost cei de la celălalt capăt al firului.
Umbrela pentru ţigară (1954)
Instalaţie aproape le fel de inteligentă ca o pelerină de ploaie pentru ţigară.
Cauciucurile fosforescente (1961)
Erau fabricate din cauciuc sintetic, iar lumina era dată de becuri instalate în janta roţii.
Gluga de duş (1970)
Ajută la împrăştierea machiajului pe toată faţa.
Mini televizorul (1966)
Inventatorul britanic Clive Sinclair a gândit un televizor cu un ecran aproape la fel de mare ca lentilele de la ochelarii săi.
Platforma zburătoare (1956)
Aici, în teste la o bază Air Force.
Sânii ticăitori (1963)
O pereche de sâni artificiali care bat precum inima. Japonezi s-au gândit pentru o clipă că ar ajuta bebeluşii să adoarmă mai uşor.
Robotul care răspunde la telefon (1964)
Realizat de un austriac, robotul făcea munca pe jumătate: ridica receptorul, după care cădea pe gânduri.
Aparatul de mieunat (1963)
Un mecanism care reuşea să miorlăie precum o pisică de vreo zece ori pe minut. Acceaşi japonezi credeau că vor putea speria astfel şoarecii.
Suportul dublu pentru ţigarete (1955)
Bun, probabil, pe timp de criză financiară severă.
