Pentru a urmări în cele mai mici detalii viața șobolanilor din Manhattan, cercetătorii au folosit senzori de ultrasunete și camere termice, iar datele au fost interpretate cu ajutorul inteligenței artificiale.
Rezultatele studiului publicat în bioRxiv citat de Geo, arată că șobolanii urbani emit vocalize pe frecvențe neobișnuite, în contexte variate, chiar și în absența unor amenințări evidente. Spre exemplu, sunetele de 22 kHz, care în laborator inhibă comportamentul alimentar, au fost înregistrate în timp ce un șobolan scotocea într-un sac de gunoi – sugerând o posibilă funcție de avertizare într-un mediu imprevizibil.
Cercetătorii consideră că acești șobolani au dezvoltat un „dialect urban”, influențat de zgomotul constant, abundența de hrană și densitatea populației. Acest limbaj le-ar permite să se orienteze mai eficient, să evite pericolele și să coopereze în grupuri.
Aceste adaptări excepționale par să explice și de ce acțiunile de deratizare sunt tot mai ineficiente. Metodele clasice, precum capcanele și otrăvurile, devin mai puțin eficiente, deoarece rozătoarele învață să le evite. În ciuda investițiilor de milioane de dolari, problema prezenței șobolanilor rămâne acută în cartiere precum Bronx sau Upper West Side.
