Fără vamă, dar cu o identitate fermă
La granița cu Italia nu vei întâlni niciun control, niciun pașaport solicitat – doar un panou care scrie: „Antica Terra della Libertà” – Țara Antică a Libertății. O formulare simplă, dar care spune multe despre spiritul locului. Deși limba, gastronomia și tradițiile amintesc puternic de cele ale vecinilor italieni, locuitorii San Marinoului, sau „sammarinesi”, își apără cu mândrie independența dobândită în urmă cu peste 17 secole.
„Nu le spuneți italieni, pentru că se vor simți ofensați”, avertizează Antonia Ponti, ghid local, cu zâmbetul unui om care își cunoaște bine patria. „Suntem o națiune distinctă, cu drapel, stemă, pașaport și o istorie pe care o purtăm ca pe o medalie.”
San Marino funcționează după un model de guvernare aparte. Doi șefi de stat – numiți Capitani Reggenti – sunt aleși la fiecare șase luni, într-o tradiție care datează din anul 1243. Ceremoniile de investire, organizate în fiecare 1 aprilie și 1 octombrie, sunt fastuoase, pline de simboluri, ritualuri și costume tradiționale. Iar vara, turiștii pot urmări schimbarea gărzii în fața Palatului Public, un adevărat spectacol de culoare și disciplină.
Un oraș-muzeu cocoțat între cer și pământ
Orașul vechi din San Marino, declarat patrimoniu mondial UNESCO, este un labirint de alei pietruite, turnuri fortificate și ziduri vechi de secole. Cele trei turnuri emblematice – Guaita, Cesta și Montale – străjuiesc vârful muntelui și oferă priveliști spectaculoase asupra Adriaticii. În zilele senine, ochiul atent poate zări până în Croația.
Tot aici se află și legendarul „Drum al Vrăjitoarelor” – o alee stâncoasă care leagă turnurile și oferă o panoramă memorabilă asupra peisajului montan.
Din mâinile unui zidar, o țară s-a născut
Legenda spune că San Marino a fost fondat în anul 301 d.Hr. de către Sfântul Marinus, un zidar creștin refugiat din Dalmația (astăzi parte a Croației), care a căutat adăpost pe Muntele Titano pentru a scăpa de persecuțiile romane. Locul în care a trăit și a fost îngropat – inclusiv presupusul său „pat de piatră” – sunt acum păstrate cu grijă în bazilica centrală.
Timp de secole, principala ocupație a sammarinezilor a fost tăierea pietrei, până când economia s-a diversificat după Al Doilea Război Mondial. Astăzi, statul se mândrește cu industrii artizanale precum ceramica, mobilierul și manufactura de hârtie. San Marino este împărțit în nouă districte, numite „castelli”, fiecare cu propriul lider ales, într-o structură democratică minuțios echilibrată.
Gastronomie cu influență italiană și deserturi cu poveste
Mâncarea din San Marino urmează linia culinară a regiunilor vecine – paste de casă, piadine umplute, lichioruri aromate din fistic sau migdale. Dar dulcele lor tradițional, Torta Tre Monti – inspirat de cele trei turnuri – este un simbol al mândriei locale: straturi fine de napolitană umplute cu cremă de ciocolată și alune.
San Marino este mai mult decât o simplă curiozitate geografică – este o lecție de reziliență, identitate și continuitate. Pentru turiști, este o escapadă aparte – între muzeu în aer liber, republică miniaturală și cetate medievală – în care istoria prinde viață la fiecare pas.
