Sebastian Oancea: Nu noi suntem dușmanii!

Ca de fiecare dată, după război, mulți viteji se vor fi adunat, important e să-i recunoaștem. Zilele, lunile acestea, presa va fi bălăcărită, se vor arunca tone de lături, cum deja ni se întâmplă unora dintre noi, lumea ne pune la zid pentru că transmitem, netrunchiate, informațiile furnizate de autorități, că nu dăm numele infectaților etc.

Puțini știu, însă, cum ne luptăm la baionetă cu autoritățile, cu lipsa lor de transparență, cu manipularea unora, cu noi înșine (pentru că publicul trebuie pus pe primul loc, dincolo de propriile convingeri, de propriile frici). Tot ce iese din penița, din gurile noastre, din laptopuri este rezultatul unei lupte puse doar în slujba voastră: celor care ne huliți, deopotrivă celor care ne apreciați. Pentru că, deși știm că îngrădirea voastră e greu de suportat, noi o resimțim și mai dureros.

Pentru un jurnalist, îngrădirea libertății de mișcare sau de exprimare e frustrantă. Nu vă grăbiți să ne puneți la zid, suntem și așa cu mâinile aproape legate din cauza multor restricții cărora trebuie, că vrem, că nu vrem, să ne supunem.

Aveți încredere că facem tot ce se poate pentru ca voi să fiți informați corect și la timp. Iar dacă, uneori, răbufnim și noi, iertați, că oameni suntem. Să ne revedem cu bine, dragi prieteni, noi suntem aici, oricând, pentru voi.