Industria europeană este în pericol de colaps din cauza exporturilor masive din China, avertizează liderii G7. Odată ce Statele Unite au impus tarife comerciale mai mari tocmai pentru a evita un șoc economic, totul a fost redirecționat către Europa. Iar calculele specialiștilor sunt îngrijorătoare. Piața europeană a ajuns să piardă câte 1 miliard de euro pe zi în fața Beijingului. Un material marca Realitatea PLUS despre cum a ajuns China să fie un pericol pentru țările europene, dar și pentru Statele Unite.
Macron: „China ne distruge mare parte din industria europeană!”
„Ne distruge, pur și simplu, o mare parte din industria europeană.”, a zis Emmanuel Macron, președintele Franței.
„Nu putem permite ca baza noastră industrială să fie anihilată!”, a declarat Kyriakos Mitsotakis, premierul Greciei.
Exporturile Chinei ating niveluri record, iar Europa devine principala destinație pentru mărfurile care nu mai ajung în Statele Unite din cauza taxelor mari. Potrivit datelor prezentate de oficialii europeni, deficitul comercial al Uniunii Europene în relația cu Beijingul a ajuns la un miliard de euro pe zi. Cu alte cuvinte, europenii cumpără din China cu un miliard de euro mai mult decât reușesc să vândă pe piața chineză.
Cele mai afectate sunt industriile europene care concurează direct cu producătorii chinezi. Aici vorbim despre producătorii de automobilele electrice, bateriile, panourile solare, echipamentele industriale și produsele electronice. Bruxelles-ul acuză Beijingul că multe dintre aceste companii beneficiază de subvenții masive de stat, ceea ce le permite să vândă la prețuri greu de egalat de firmele europene.
Europa pierde zilnic un miliard de euro din cauza importurilor
„China deține în prezent 30% din capacitatea globală de producție și poate distruge industrii întregi, în special în Europa.”, a completat Kyriakos Mitsotakis, premierul Greciei.
Pentru liderii occidentali, miza depășește cu mult simpla balanță comercială. Ei avertizează că, dacă actualul ritm al exporturilor chinezești va continua, Europa riscă să piardă capacități industriale esențiale, locuri de muncă și competitivitate economică în fața celei de-a doua economii a lumii.
„Anul trecut au desființat, literalmente, 250.000 de locuri de muncă în Germania. Noi suntem mai puțin afectați, deoarece am renunțat la industria din aceste sectoare cu zeci de ani în urmă.”, a afirmat Emmanuel Macron, președintele Franței.
Problema exporturilor masive din China a fost unul dintre principalele subiecte și de pe agendă summitului G7. Ursula von der Leyen a avertizat că Europa e la un pas de un nou șoc chinezesc, adică să devină dependentă de importurile chineze în domenii strategice. Asta dacă nu impune rapid măsuri. Printre opțiunile analizate se numără introducerea unor bariere tarifare suplimentare pentru anumite produse chinezești - măsură care să completeze taxa suplimentară impusă deja în cazul vehiculelor electrice chinezești care ajunge în unele cazuri și la 35%.
Cum a ajuns China cel mai mare producător și exportator din lume?
Însă China nu a fost dintotdeauna gigantul economic care pune astăzi presiune pe țările europene și SUA. Transformarea sa dintr-o economie aflată în urmă față de marile puteri industriale la cel mai mare producător și exportator din lume a avut loc la sfârșitul anilor ’70. Liderul de la acea vreme, Deng Xiaoping a creat zone economice speciale, unde mii de companii din Europa și Statele Unite și-au extins afacerile profitând de mâna de lucru foarte ieftină.
„Deng a mers în mod special într-o vizită la Singapore la începutul mandatului său, unde etnicii chinezi adoptaseră piața liberă și prosperau. S-a simțit inspirat. Doctrina economică maoistă care eșuase se terminase și era timpul să vedem dacă China își poate reconstrui economia experimentând cu o versiune a capitalismului.”, spunea Johnny Harris, jurnalist american.
Deng Xiaoping și-a concentrat experimentul asupra unui mic sat din sudul Chinei pe care l-a desemnat ca zonă economică specială, unde companiile străine se puteau stabili și investi.
„S-a transformat fulgerător dintr-un mic sat de pescari cu puțin peste câteva mii de locuitori și câteva câmpuri de orez într-un oraș uriaș cu peste 10 milioane de locuitori. Venitul mediu a crescut de la un dolar pe zi la peste 30.000 de dolari pe an. Acest fenomen a început să se întâmple în toată China.
Tot mai multe companii străine au început să se îndrepte spre China, atrase de forța de muncă ieftină. Țara a devenit „fabrica lumii”. China s-a alăturat acestei tendințe a altor economii asiatice și, în cele din urmă, le-a depășit, devenind a doua cea mai mare economie de pe planetă.”, a adăugat jurnalistul american.
Șocul chinezesc de a cărui revenire se tem acum liderii europeni a avut loc în 2001, când China a intrat în Organizația Mondială a Comerțului. Valul de exporturi din China a pus pe butuci industriile din mai multe țări. Numai în Statele Unite, aproape 2 milioane de oameni și-au pierdut locurile de muncă.
