Spectrul unei crize alimentare globale devine tot mai amenințător, avertizează experții. Conflictul din Iran a blocat rutele comerciale și a aruncat în aer prețul carburanților, esențiali pentru transportul hranei la nivel mondial. Într-un sistem în care prețul pâinii este dictat direct de cel al barilului de țiței, Realitatea PLUS vă prezintă o analiză exclusivă despre cât de real este riscul foametei și dacă statele lumii au vreo strategie de salvare.
Miracolul tehnologic și reducerea subnutriției
Revoluția agricolă, mecanizarea și accesul la energie ieftină au redus masiv numărul celor care nu au acces suficient la hrană. Dacă în 1950 doi din trei oameni sufereau de subnutriție cronică, în 2019 doar pentru unul din 11 accesul la hrană mai reprezenta o problemă existențială.
Timpul necesar astăzi pentru a produce grâul de pe un hectar este de sub două ore, față de cele 150 de ore din 1801, iar recolta a sărit la aproximativ 3,5 tone pe hectar. Este nevoie de mai puțin de două secunde de muncă umană pentru a produce un kilogram de grâu.
Iluzia abundenței din supermarketuri
Pentru omul modern, hrana pare să apară aproape magic pe rafturile magazinelor. În realitate, fiecare aliment parcurge un drum lung și consumă cantități uriașe de energie înainte de a ajunge pe masă. Pentru o pâine, de pildă, ingredientele nu mai sunt doar apa, drojdia și făina, ci și petrolul, gazele naturale și electricitatea folosite pentru a o cultiva, pentru a o coace și pentru a o transporta în supermarket.
Cu tot cu transport, un kilogram de pâine poate să ajungă să ne coste echivalentul a 600 de mililitri de motorină. Pentru a produce un singur pui american, care are aproape un kilogram, ai nevoie de trei kilograme de porumb boabe... consumul se dublează instantaneu.
Războiul din Iran și spectrul unei noi crize
Însă creșterea costurilor energiei, conflictele armate, schimbările climatice și perturbarea lanțurilor de aprovizionare riscă să transforme hrana într-un bun tot mai scump și să crească procentul celor care se confruntă cu foametea.
De când războiul din Iran a început să zguduie din temelii piața globală a energiei, nu vorbim doar de prețuri mari la pompă; ne uităm direct în țeava puștii unei crize alimentare de proporții planetare.
Lecțiile dure ale istoriei noastre
Pentru mulți români, însă, ideea foametei pare desprinsă din manualele de istorie. Dar generațiile bunicilor și străbunicilor noștri au cunoscut-o în mod direct. În anii 1946-1947, după seceta devastatoare care a lovit regiunea și după distrugerile provocate de război, România a traversat una dintre Vector cele mai grave crize alimentare din secolul trecut. Atunci, zeci de mii de oameni au murit de foame.
După ce au fost obligați să-și muncească terenurile, dar să-și cedeze recoltele statului, în multe sate oamenii au fost nevoiți să supraviețuiască consumând rădăcini, buruieni sau resturi de hrană. Concret, foametea nu a fost provocată de lipsa totală a hranei la nivel regional, ci de incapacitatea oamenilor de a avea acces la ea.
Problema accesului în lumea modernă
Aceeași lecție rămâne valabilă și astăzi. Foametea în lumea modernă apare rareori din cauză că planeta nu produce suficientă hrană, ci mai degrabă atunci când oamenii își pierd accesul la ea, fie din cauza unui conflict, fie din cauza prețurilor tot mai mari. De exemplu, în ultimii ani, prețurile cerealelor au fost afectate de pandemia de COVID-19, de războiul din Ucraina, dar și de tensiunile din Orientul Mijlociu, iar mulți dintre cei cu venituri mici au fost nevoiți să-și înjumătățească porțiile.
Efectul de domino pe rutele energetice
Aproape o cincime din petrolul transportat pe mare la nivel mondial trece prin Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute energetice ale planetei. Orice escaladare militară în regiune poate genera creșteri rapide ale prețurilor la energie. Iar atunci când petrolul și gazele se scumpesc, costurile de producție din agricultură cresc și ele în lanț. Mai întâi se scumpesc combustibilii. Apoi îngrășămintele. Apoi transportul. Iar la final, crește prețul produselor de la raft.
Există iluzia că, odată terminat acest război, ne vom întoarce la viața de dinainte. Ei bine, nu. Lumea s-a schimbat complet. Nu ne vom mai întoarce în lumea veche, ci ne îndreptăm către o lume nouă. Iar felul în care va arăta această lume nouă este un lucru pe care putem alege să îl controlăm.
Modele alternative: Cazul Cubei
Rămasă fără îngrășăminte chimice și pesticide în anii '90, Cuba a fost nevoită să se concentreze pe agricultura organică, iar astăzi a ajuns unul dintre liderii globali în domeniu.
Se practică mult cultura mixtă și se folosesc multe insecticide naturale. Se cultivă gălbenele pentru a atrage polenizatorii. Și nu este vorba de o monocultură. Nu este un câmp plin doar de porumb sau de soia, așa cum vedem în SUA. Se cresc culturi de viermi pentru a transforma gunoiul de grajd în compost bioget în nutrienți. Este posibil să hrănim întregul oraș, să hrănim Havana? Ar fi un vis să spunem că putem face asta, deoarece este nevoie de multe resurse care nu sunt disponibile în acest moment.
Într-o lume în care războaiele se poartă tot mai aproape de resursele care alimentează economia globală, întrebarea nu mai este dacă vom resimți efectele, ci cât de pregătiți suntem pentru ele.
