Energia gratuită este o veste bună pentru consumatori, dar una proastă pentru companii care deţine centrale electrice şi dezvoltatorii care caută să obţină finanţare pentru noi facilităţi.
Principalul 'vinovat' este deşertul Atacama din zona de nord a ţării. Creşterea cererii de energie, stimulată de producţia minieră şi creşterea economică, a dus la dezvoltarea a 29 de parcuri fotovoltaice şi alte 15 sunt în stadiu de proiect.
În prezent însă, Chile se confruntă cu o reducere a cererii de energie pe fondul scăderii producţiei de cupru, iar parcurile fotovoltaice supra-aprovizionează o regiune care nu are liniile de transmisie necesare pentru a distribui electricitatea în alte părţi.
'Investitorii înregistrează pierderi. Creşterea a fost una dezordonată. Nu este posibil să ai atât de mulţi dezvoltatori în acelaşi loc', susţine Rafael Mateo, directorul general de la divizia de energie a Acciona SA, care investeşte 343 milioane de dolari într-un parc fotovoltaic de 247 megawaţi în regiune, care va fi unul dintre cele mai mari din America Latină.
Capacitatea de producţie a energiei fotovoltaice în Chile s-a majorat de patru ori, ajungând la 770 megwaţi, din 2013 şi până în prezent. Însă cea mai mare parte din această energie este concentrată în regiunea Atacama, unde este şi baza industriei cuprului.
Problema este că Chile are două reţele de transmisie a energiei, reţeaua centrală şi reţeaua de nord care nu sunt contectate între ele. În plus, există zone în interiorul reţelelor care nu au o capacitate de transmisie adecvată. Aceasta înseamnă că o regiune poate avea prea multă energie, astfel că preţurile scad deoarece surplusul nu poate fi livrat în alte părţi ale ţării, precizează Carlos Barria, profesor la Universitatea din Santiago de Chile, potrivit Agerpres.
