1. Nu mai ai opinii despre nimic
Este normal uneori să nu ai o opinie despre ce faci sau unde mergi. Dar dacă, în majoritatea timpului, nu ai nicio părere, acesta poate fi un semn subtil de depresie. Un motiv important este frica de respingere. Poate îți este teamă că, dacă îți exprimi opinia, ceilalți nu vor fi de acord cu tine și, undeva în interior, „decizi” că e mai bine să taci.
În timp, devine mai confortabil să nu îți exprimi opiniile decât să riști un conflict. Dar prețul este mare: ceilalți nu ajung să știe cine ești cu adevărat.
Apoi ajungi să spui lucruri precum: „Mi-aș dori ca partenerul meu să mă înțeleagă”, dar cum ar putea să te înțeleagă dacă tu nu te exprimi?
2. Nu-ți mai pasă de lucrurile care contau
A spune „nu-mi pasă” este similar cu a nu avea o opinie, doar că aici îți reprimi direct emoțiile. Uneori chiar nu ai preferințe. Dar dacă îți pasă și totuși spui „nu-mi pasă”, îți negi propriile sentimente. Acest lucru transmite că tu nu ești important și că dorințele tale nu contează.
Poate faci asta ca să eviți conflictele sau ca să fii mai „ușor de acceptat”. Dar evitarea conflictelor exterioare creează un conflict interior.
Pentru că, în realitate, îți pasă doar că nu îți dai voie să recunoști sau să exprimi asta.
Când „nu-mi pasă” devine un reflex, de obicei se întâmplă ceva mai profund: începi să pierzi contactul cu vocea ta interioară.
3. Nu mai știi ce vrei cu adevărat
Poate îți spui: „Nu știu ce vreau.” , dar de multe ori este o iluzie. Lipsa clarității vine din faptul că nu îți exprimi gândurile și emoțiile, nici față de alții, nici față de tine.
Acest conflict începe adesea din copilărie, când ai învățat ce înseamnă să fii „bun” sau „rău”. Unele dorințe ale tale pot intra în conflict cu aceste convingeri.
Astfel, de teamă să nu fii perceput ca „rău”, îți reprimi dorințele până când nici nu le mai auzi. În realitate, dorințele tale sunt încă acolo, dar sunt acoperite de straturi de autocritică și frică.Uneori le simți vag, dar alegi să nu le recunoști, pentru că ți se pare că nu le poți avea.
4. Simți că nimic nu are sens
Sentimentul că nu ai un scop este un alt semn subtil de depresie. Fără opinii, fără emoții puternice și fără dorințe clare, începi să crezi că nu ai un scop în viață. Totul devine confuz.
Adevărul este că sensul există, dar este „îngropat” sub această stare și nu îl mai poți vedea sau simți. Dacă simți că ești aici pentru un motiv, dar nu știi care este acela, înseamnă că nu îți trăiești pe deplin autenticitatea.
Dacă acest tipar continuă, te poate duce spre o stare mai profundă de disperare.
Mulți oameni descriu această stare ca fiind pe „pilot automat”, ca și cum viața lor se întâmplă, dar ei doar o privesc de la distanță.
Depresia nu arată întotdeauna a tristețe intensă sau plâns.
Uneori se ascunde în:
- lipsa opiniilor
- indiferență
- confuzie
- lipsa sensului
