Proiectul de Strategie Naţională a Locuirii, pus joi în dezbatere publică de către Ministerul Dezvoltării Regionale, recomandă ca viitoarea Lege a locuinţei să prevadă posibilitatea exproprierii persoanelor care refuză să părăsească locuinţele cu risc seismic pentru efectuarea lucrărilor de consolidare, totodată autorităţile publice fiind obligate să asigure facilităţi pentru persoanele care trebuie să plece din case pe durata consolidării.
Strategia Naţională a Locuirii acordă un spaţiu amplu pericolului cutremurelor pentru locuinţele din România, în condiţiile în care Bucureştii sunt capitala cu cel mai mare risc seismic din Europa şi printre primele 10 din lume, iar 65% din populaţia urbană este supusă pericolelor seismice, scrie News.ro.
"În Bucureşti, un număr de 2.563 de blocuri au fost identificate ca având nevoie de consolidare structurală, fiind vulnerabile în cazul unui cutremur. După cum se vede în figura de mai jos, multe din acestea au fost construite înainte de 1960. Există un total de 607 clădiri în clasa I de risc seismic în România, respectiv 10.577 apartamente. Dintre acestea, 370 de structuri sunt numai în Bucureşti" se arată în proiectul pus în dezbatere publică.
Într-o primă etapă ar urma să se facă o reinventariere a clădirilor care prezintă risc ridicat în cazul unui cutremur, precum şi o evaluare a costurilor reconsolidării pentru fiecare clădire în parte, în funcţiile de intervenţiile necesare.
A doua etapă constă în evacuarea din clădirile ce au nevoie de reabilitare sau de reconstruire a persoanelor care locuiesc acolo, cărora să le fie acordate anumite facilităţi pentru mutarea temporară, pe durata lucrărilor de consolidare. "Noua Lege a locuinţei va asigura familiilor care în prezent se află în situaţie de risc, datorită lipsei de siguranţă a structurilor în care locuiesc, prevederi privind evacuarea structurilor de locuit nesigure, iar aceaste prevederi vor fi legate de o clauză prin care se va asigura un sprijin adecvat din partea autorităţilor publice pentru gospodăriile afectate. Un astfel de sprijin poate fi de forma cazării temporare în locuinţe de necesitate sau ajutor sub forma unor subvenţii/vouchere prin care gospodăriile pot închiria temporar locuinţe private", se arată în proiect.
În cazul celor care refuză să plece din locuinţele încadrate în clasa I de risc seismic, viitoare legislaţie va avea prevederi coercitive: "În cazul în care mutarea proprietarilor din locuinţele nesigure (care reprezintă pericol pentru viaţa proprietarilor/locatarilor) nu este posibilă datorită refuzului proprietarilor, se propune instituirea unui mecanism de expropriere şi consolidare a respectivelor locuinţe."
O dificultate majoră privind mutarea temporară a locatarilor este numărul redus de locuinţe aflate în proprietatea statului şi care pot fi utilizate pentru găzduirea celor care trebuie să plece din propriile locuinţe pe durata consolidării. Pentru a rezolva problema, Strategia propune construirea de noi blocuri prin ANL şi stoparea vinderii locuinţelor aflate deja în patrimoniul Agenţiei.
Fondul existent de locuinţe publice ar urma să fie utilizat în următoarele scopuri: pentru obţinerea de venit cu chirii la preţul pieţei care să contribuie la subvenţionarea încrucişată a locuinţelor sociale sau la strângerea de fonduri pentru locuinţe sociale noi; ca locuinţe în regim de închiriere destinate gospodăriilor cu venit redus care pot să plătească chiriile actuale; ca locuinţe pentru tineri, în forma programului actual, cu chirii subvenţionate, însă cu un plafon în ceea ce priveşte numărul de ani în care acestea pot fi ocupate de către o singură gospodărie (de exemplu 3-5 ani); ca locuinţe de „tranziţieˮ pentru rezidenţii clădirilor care se află în curs de reabilitare seismică.
A treia etapă este reabilitarea structurală efectivă sau, în anumite cazuri, demolarea urmată de reconstruire. ”Finanţarea lucrărilor de reabilitare trebuie să provină în mare parte de la bugetul de stat şi de la bugetele locale şi cofinanţare de la proprietari, în funcţie de nivelurile de venituri ale acestora. Un aspect foarte important este asigurarea faptului că aceste măsuri nu impun o povară disproporţionată gospodăriilor sărace care locuiesc în aceste clădiri”, se arată în proiect.
Astfel, se recomandă instituirea mai multor categorii de locatari, în funcţie de veniturile gospodăriei, care vor avea o cotă diferită de cofinanţare. Astfel, pentru familiile cele mai sărace valoarea lunară contribuţiei nu poate depăşi 10% din venitul gospodăriei. În schimb, familiile cu venituri peste medie ar putea să plătească integral partea ce le revine din costurile reabilitării, fără nici o formă de subvenţionare.
”Acest tip de subvenţie progresivă va asigura că toţi proprietarii contribuie cu partea lor din costul consolidării şi, în acelaşi timp, direcţionează asistenţa financiară specială către persoanele care au cea mai mare nevoie de ea”, se spune în textul elaborat de MDRAP.
