„Afacerile nu mai merg ca pe vremuri”
Jaraba studiază din 2015 marile familii arabe, turcești și kurde și tocmai a lansat cartea „Clanurile din al-Rashidiya: Familiile arabe și rețelele lor criminale”. Concluzia sa: statul german încă se uită la date din anii ’80-’90, complet depășite.
Un fost lider al unui clan din Berlinul anilor ’90 explică diferența: înainte, controlul străzilor și traficul de droguri necesitau zeci de oameni. Azi, doar trei-patru persoane și o mașină pot ține totul sub control. Grupurile comunică prin aplicații criptate și își recrutează membri indiferent de origine sau etnie, de la IT-iști la șoferi de taxi „specializați” pentru droguri.
România și Siria, noi actori pe scena criminalității
„Astăzi este mult mai descentralizat. Ai nevoie doar de trei sau patru persoane și o mașină, care poate servi, de exemplu, drept taxi pentru cocaină. Aceste grupuri mici stabilesc apoi contacte cu alte grupuri prin intermediul serviciilor de mesagerie, inclusiv clanuri românești sau siriene și alte rețele criminale, nu mai există aproape nicio reținere. Dacă, de exemplu, ai nevoie de un specialist IT pentru chat-uri criptate, nu contează dacă este sau nu un membru direct al familiei. Dar nu este vorba doar de crearea de rețele cu alți infractori.
Ei construiesc relații în cadrul societății obișnuite. Ar putea livra puțină cocaină unui membru al parlamentului sau unui procuror, persoanelor din clasa de mijloc superioară. Acest lucru le deschide uși pentru corupție. Și este o modalitate de a obține informații: Ce plănuiește poliția? Când va avea loc următoarea razie? Ce părere are poliția despre noi? Dacă statul doar stigmatizează în loc să penetreze aceste structuri, ratează oportunitatea de a lua măsuri împotriva lor.”, spune cercetătorul în interviul acordat Merkur.de.
Stigma unui nume și prețul ei
Politologul atrage atenția că majoritatea membrilor marilor familii arabe nu sunt implicați în crime, dar plătesc pentru rudele infractoare. Mulți pierd treptat încrederea în stat, fiind controlați doar pentru că poartă un anumit nume.
Jaraba explică că decenii de politici incoerente – toleranțe temporare combinate cu interdicții de muncă în anii ’80-’90 – au întărit sentimentul că propria rețea e singura siguranță. Această „asabiyya” sau loialitate extremă față de clan persistă chiar și în rândul celor care dețin cetățenie germană.
Femeile, cheia schimbării
O politică inteligentă nu poate rupe cercurile doar prin represiune. Jaraba recomandă să se câștige încrederea femeilor din aceste familii. Ele modelează valorile generațiilor viitoare și ar fi cele mai dispuse să coopereze dacă statul le-ar aborda corect.
În același timp, femeile din clanuri pot sprijini indirect activitățile criminale pentru siguranța familiei, dar și ele își doresc un viitor mai bun pentru copii. Exploatarea acestei tensiuni interioare poate fi cheia pentru o strategie de securitate mai eficientă.
