Realitatea dureroasă din satele României. Pensionari nevoiți să meargă la muncă la 70 de ani pentru o pâine: ”E foarte greu, n-am bani, n-am nimic”

”Aoleu, nu îmi mai spune de Bolojan că ăla taie și spânzură în carne vie, domnule. E greu, e foarte greu, și fără pensie. Nu sunt fumătoare, nu beau, nu nimic, dar oricum nu se ajunge. Cu ce să iau o pâine? Îmi trebuie un zahăr, un ulei, cu ce să îi iau?”, spune o femeie.

O altă bătrână a mărturisit, cu ochii în lacrimi, că nu are pensie, iar ajutorul social este extrem de mic.

”E foarte greu, nu am pensie, nu am nimic. Un amărât de ajutor social, dar mi-au tăiat și din ăla și sunt bătrână, mai am trei ani și fac 80 de ani. Mi-a murit băiatul, sunt amărâtă! Rabd, sufăr, sunt bolnavă. Medicamente nu iau că nu am cu ce”, a declarat biata femeie.

Un alt bătrân se uită cu teamă la casa, care stă să cadă pe el, și pe care spune că nu poate să o repare pentru că ”nu am nici măcar bani de pâine”.

”Ne conduc niște analfabeți! Dânsa e fostă învățătoare, eu fostă contabilă, ce am făcut? Am ales proșii ăștia. Ne înțelegem una cu alta: Dă-mi tu trei lei azi să iau pâine, dă-mi tu mâine cinci lei că nu mai am o lingură de ulei. Foarte greu”, au spus două pensionare.

O alta spune că pensia sa de 800 de lei abia dacă îi ajunge și ”nu am nici cu ce trăi, nici cu ce muri”.