În loc să staţi în afara uşii şi să alungaţi răul, mai bine dispreţuiţi-l, nebăgându-l în seamă.
Năvăleşte asupra voastră răul? Voi dăruiţi-vă toată puterea lăuntrică binelui, adică lui Hristos. Rugaţi-vă: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă.”
Ştie El cum să vă miluiască, în ce chip. Şi când vă umpleţi de bine, nu vă mai întoarceţi spre rău. Deveniţi, prin harul lui Dumnezeu, buni.
Unde să mai afle răul loc atunci? Se risipeşte!
Toate sunt cu putinţă împreună cu Hristos. Unde sunt osteneala şi strădania de a te face bun? Lucrurile sunt simple. Chemaţi-L pe Dumnezeu şi El va preface totul spre bine.
Dacă-I daţi Lui inima voastră, nu va rămâne loc pentru celelalte.
Când vă veţi îmbrăca în Hristos, nu veţi mai face nici o strădanie pentru virtute, căci v-o va da El. Vă apucă frica şi dezamăgirea?
Întoarceţi-vă către Hristos. Iubiţi-L simplu, smerit, fără pretenţii, şi vă va izbăvi El Însuşi. Să vă întoarceţi la Hristos şi să spuneţi cu smerenie şi nădejde, ca şi Apostolul Pavel: Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia? (Rom. 7, 24). Vă veţi mişca, deci, către Hristos, iar El va veni îndată. Îndată va lucra harul Său.
Sf. Porfirie Kafsokalivitul
Știai că?
Agapele ("agape” = iubire, dragoste) erau mesele fratesti, cu scop filantropic (social), în primele veacuri creștine, care au insotit Liturghia primară, fără ca ele insele sa aiba vreun rol Sacramental. Pana pe la jumatatea secolului al II-lea ele erau organizate inainte de Liturghie, apoi, din motive disciplinare si ascetice, au fost transferate dupa slujba euharistica, iar spre sfarsitul secolului al IV-lea au dispărut.
Astăzi, sensul agapei este acela al unei mese creștine, comunionale, organizată de obicei după săvârșirea Sfintei Liturghii.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net.
