Avertisment de la Washington: stocurile de gaze ale Europei, la minimul ultimilor cinci ani, iar SUA „nu mai au gaz suplimentar de oferit”

Europa intră în sezonul de înmagazinare cu stocuri de gaze la cel mai scăzut nivel din 2018, Strâmtoarea Hormuz rămâne practic închisă, iar instalațiile americane de gaz natural lichefiat funcționează deja peste capacitatea nominală — fără rezerve suplimentare disponibile pentru iarna care vine. Este tabloul prezentat joi, la Washington, de Charlie Riedl, directorul executiv al Center for Liquefied Natural Gas, organizația care reprezintă industria americană de GNL, într-un briefing la Foreign Press Center al Departamentului de Stat, la care Realitatea Plus a participat în calitate de presă acreditată și a adresat o întrebare directă despre prioritizarea României.*

SUA, de la zero la cel mai mare exportator de GNL din lume în doar 10 ani

Charlie Riedl, care conduce de un deceniu asociația ce reprezintă 18 companii din întregul lanț valoric al GNL american, a descris o transformare spectaculoasă: în 2016, Statele Unite nu exportaseră „nicio moleculă” de gaz natural lichefiat; astăzi sunt cel mai mare exportator mondial, cu nouă terminale operaționale și 17-18 miliarde de picioare cubice exportate zilnic.

Iar expansiunea continuă: alte 10 proiecte sunt în construcție, urmând ca până în 2030 capacitatea de export americană să ajungă la circa 30 de miliarde de picioare cubice pe zi — practic o dublare. Până în 2050, piața americană ar putea atinge 40-45 de miliarde, aproape o triplare față de nivelul actual.

Pentru Europa, cifrele sunt esențiale: aproximativ 65% din tot GNL-ul american ajunge astăzi pe piața europeană, SUA fiind al doilea furnizor de gaz al continentului, după Norvegia, și de departe cel mai mare furnizor de GNL — circa jumătate din tot gazul lichefiat importat de Europa.

Semnal de alarmă pentru iarna 2026-2027

Dincolo de povestea de succes, Riedl a transmis o serie de avertismente care ar trebui să preocupe fiecare capitală europeană, inclusiv Bucureștiul:

Stocurile europene de gaze se află la doar 42% din capacitate — cu 11 puncte procentuale sub nivelul de anul trecut și la minimul ultimilor cinci ani. Ținta tradițională de 90% la finalul sezonului de înmagazinare pare deja inaccesibilă; analiștii consideră că și atingerea pragului de 70% ar fi „o victorie”.

Strâmtoarea Hormuz, prin care tranzitează 20% din GNL-ul mondial, rămâne efectiv închisă pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu, iar instalațiile americane — deși funcționează la 116% din capacitatea nominală — nu pot compensa integral pierderile din Golful Persic. „Piața este incredibil de strânsă”, a recunoscut Riedl, estimând că tensiunea va persista cel puțin până la finalul iernii.

Paradoxal, Europa și-a majorat importurile de GNL rusesc cu 18% față de anul trecut — circa 8,5 milioane de tone de la începutul anului — chiar dacă gazul rusesc prin conducte a fost redus aproape la zero. O dependență mascată care urmează să fie tăiată complet de la 1 ianuarie 2027, exact în momentul în care intră în vigoare și regulamentul european privind metanul — o reglementare cu care, în forma actuală, „furnizorii americani nu vor putea fi conformi”, a avertizat Riedl, citând un studiu Wood Mackenzie potrivit căruia 43% din totalul gazului consumat în UE ar deveni neconform. Un „cocktail” de restricții simultane care, fără o revizuire, riscă să lovească direct securitatea energetică a continentului.

Întrebarea Realitatea Plus: ce angajamente concrete pentru România?

În sesiunea de întrebări, Realitatea Plus a ridicat direct problema flancului estic: ca stat aflat în prima linie, cu proiectul Neptun Deep în curs de intrare în producție, dar încă dependent de GNL-ul care curge prin Grecia și Polonia, ce angajamente specifice pot face exportatorii americani pentru a prioritiza regiunea noastră?

Riedl a răspuns cu o transparență rară pentru un oficial al industriei: marea majoritate a GNL-ului american produs în prezent este deja angajată în contracte pe termen lung, de 15-20 de ani, care stau la baza finanțării terminalelor. „Nu avem capacitate suplimentară pe care să o putem prioritiza acum către regiune”, a admis acesta — pe termen scurt, doar semnalele pieței pot redirecționa cargouri, grație flexibilității de destinație a GNL-ului american.

Calea reală, a explicat directorul Center for LNG, este semnarea de noi contracte pe termen lung la proiectele aflate în expansiune sau în construcție. Iar aici a venit și mesajul-cheie pentru București: „O prioritate evidentă pentru SUA este dezvoltarea continuă a Coridorului Vertical în regiune”, infrastructura nord-sud care ar permite gazului să circule către piețele est-europene pe măsură ce noile acorduri intră în vigoare — în contrast cu infrastructura „moștenită”, orientată est-vest.

Neptun Deep: „Loc pe piață și pentru România, și pentru GNL-ul american”

Întrebat dacă exportatorii americani văd producția offshore românească — ce urmează să se dubleze odată cu Neptun Deep — drept concurent comercial direct în Europa Centrală și de Est, Riedl a fost categoric: „Există mai mult decât suficientă cerere pentru a satisface atât oferta de GNL american, cât și producția românească în creștere. Nu văd niciun fel de amenințare comercială”.

Mai mult, oficialul american anticipează o creștere a cererii europene de gaz, alimentată de centrele de date și de ambiția Comisiei Europene de a readuce industria și producția pe continent — un context în care vor fi necesare „surse multiple de aprovizionare”.

Riedl a evocat și Inițiativa celor Trei Mări — din care România este membru fondator — drept exemplu de colaborare guvernamentală reușită, susținută de o alocare americană de 300 de milioane de dolari, și a subliniat că provocarea infrastructurii nord-sud (conducte, dar și drumuri și căi ferate) rămâne critică pentru securitatea energetică a regiunii.

Mesajul pentru iarna care vine

Concluzia briefingului de la Washington este una în dublu registru pentru România. Pe de o parte, reasigurare strategică: SUA rămân angajate în securitatea energetică a Europei, Neptun Deep nu este văzut ca rival, iar Coridorul Vertical figurează explicit pe lista priorităților americane. Pe de altă parte, realism dur: iarna 2026-2027 se anunță tensionată, fără capacitate americană suplimentară imediată, cu stocuri europene la minime istorice și cu un calendar de reglementări — interzicerea GNL-ului rusesc și regulamentul metanului, ambele de la 1 ianuarie 2027 — care, necorectat, poate transforma criza de aprovizionare într-una structurală.