Un om oarecare din Constantinopol era foarte milostiv. Când mergea pe jos pe ulițele cetății, după dânsul se țineau mulțime de săraci. Iar el se prefăcea față de lume că-i ceartă și-i alungă, însă, lăsa în mâinile lor bani. Un prieten l-a văzut și l-a întrebat cum a devenit milostiv. Și el i-a răspuns, grăind: „Când eram mic, cam de zece ani, am intrat în biserică ca să mă rog și am văzut pe un bătrân duhovnic învățând poporul pentru milostenie: Acela ce dă săracului chiar în Mâinile lui Hristos pune.
Iar eu, auzind, nu l-am crezut pe acel preot și m-am dus spre casa mea. Pe drum, am întâlnit un sărac ce avea haine rupte, era murdar și flămând, dar deasupra capului său am văzut Chipul Domnului nostru Iisus Hristos. Și cum mergea acel sărac pe drum, iată un om milostiv i-a dat o pâine. Când omul cel milostiv i-a întins mâna cu pâinea, am văzut cum și Mântuitorul Iisus Hristos și-a întins Mâinile Sale, spre mâinile acelui ce a dat pâinea, de a luat pâinea din mâinile lui și l-a binecuvântat. Deci, aceasta văzând, am crezut, că cel ce dă săracului, cu adevărat lui Hristos Mântuitorul dă.
Eu și acum văd acel Chip stând deasupra capului săracilor și pentru aceea cuprins sunt de frică și fac milostenie pe cât pot. Când mă pornesc de acasă, am grijă să iau ceva să dau săracilor ca Hristos să mă binecuvinteze.
Pastila pentru suflet, ediția din 15 iunie. Pilda zilei: Jignirea prietenului
