Otita externă: Principalele cauze și modalități de tratament

Otita externa determina o durere intensa, initial discontinua cu caracter de junghi, ulterior devenind continua cu exacerbari nocturne si la atingerea pavilionului urechii. Durerea se poate extinde si la zonele din jurul urechii.

Alte simptome ale unei otite externe sunt infundarea urechii, scaderea de auz, tumefierea zonelor vecine, secretii purulente din conductul auditiv extern.

Factorii care declanseaza otita externa sunt bacteriile si ciupercile care in mod normal colonizeaza tegumentul din conductul auditiv extern.

Pielea intacta din conduct este o bariera naturala in calea agresiunii microbiene, ca si pelicula de cerumen.

Otita externa: Situatii care modifica aceste bariere de protectie sunt:

Otita externa: Este un mit ideea potrivit careia "te infectezi din piscine sau de la apa marii". In realitate, umezeala din conduct macereaza pielea si creeaza porti de intrare pentru bacteriile si ciupercile "colocatare".

De cele mai multe ori, in cazul unei otite externe, starea generala este buna fara febra sau frisoane doar cu disconfortul local evident.

In situatii de imunodepresie otita externa poate avea caracter malign cu evolutie fulminanta si cu stare generala proasta necesitand spitalizare si tratament perfuzabil.

Otita externa. Evolutia depinde de corectitudinea tratamentului :

De obicei, stafilococul auriu determina otita externa in conditiile modificarilor locale si generale enumerate mai sus deci cel mai frecvent este folosit un antibiotic antistafilococic - oxacilina sau ciprofloxacina.

Initial durerea se intensifica chiar daca tratamentul este instituit deja (infectia se localizeaza) mai ales in timpul noptii. Ulterior colectia purulenta "sparge" si durerea inceteaza. Din acest moment tratamentul va fi doar local, pana la vindecarea completa.

Otita externa: Restabilirea auzului si desfundarea urechii se vor produce treptat, fiind necesare aspiratii auriculare repetate pentru a se curata secretiile amestecate cu picaturile locale si resturile de piele descuamate.

Nu este necesara prelevarea de secretii din conductul auditiv extern pentru determinarea bacteriei si /sau a ciupercii respective, decat in situatii de otite recidivante, diabet, alte cauze generale de imunodepresie.

Otita externa micotica nu este dureroasa! - ea se manifesta cu infundarea conductului auditiv extern prin dop micelian si prin mancarimi eventual o secretie negricioasa.

Otita externa: Cand se asociaza o infectie bacteriana peste o otita micotica, apar durerea si tumefierea locale - aceasta este otita externa mixta.

In acest caz, prioritara este suprimarea durerii prin antiinflamator si antibiotic chiar daca antibioticoterapia favorizeaza dezvoltarea ciupercii; ulterior, dupa disparitia durerii se trateaza otita micotica strict local - picaturi cu alcool boricat, betadina diluata. Nu este necesar tratament antimicotic general decat in situatii de imunodepresie.