„Toate studiile, chiar și cele ale Istituto Superiore di Sanità se concentrează pe școlile secundare și estimează că există între cincizeci și șaptezeci de mii de copii care se află în prima fază, cea a abandonului socialității. Există apoi faza a doua, cea a abandonului școlar. Dar am numărat numeroase cazuri din faza a treia, când ușa de la camera băieților se închide și relațiile cu părinții lor, care nu mai pot comunica, încetează. În total putem vorbi, este o estimare, de două sute de mii de cazuri", spune Crepaldi despre "sindromul Hikikomori".
Care sunt cele trei faze:
- Prima este ceea ce se numește pre-hikikomori în literatura de specialitate. Băiatul sau fata merge adesea la școală cu dificultate, cu manifestări de nerăbdare și un refuz ocazional de a merge la clasă. Apoi se retrage de la tot, de la sport, de la ieșirile cu prietenii. Riscul real este ca stresul legat de anxietatea de a fi judecat, de teama de confruntare cu colegii, să ducă la epuizare, la epuizarea energiilor nervoase și motivaționale care îl determină pe adolescent să continue, în ciuda dificultăților. Aici începe abandonul școlar. Hikikomoris apoi nu sunt foarte cooperanți, ei neagă că au o problemă. Iar acest lucru îi derutează pe profesori și pe părinți.
- Faza a doua este cea mai evidentă: copilul nu mai merge la școală și atunci începeți să vă dați seama ce să faceți. Deseori se fac greșeli în această fază: deconectarea internetului, presarea copilului să se întoarcă la școală cu amenințări. În schimb, este necesar să se evalueze împreună cu școala un plan didactic personalizat care poate ajuta copilul să își găsească propria dimensiune chiar și într-un spațiu care pare obositor, stresant, de multe ori și din cauza bullying-ului sau a presiunii pentru note.
- Stadiul trei este cel mai dramatic. Este cel în care alianța părinte-copil este ruptă. Tatăl și mama sunt tratați ca o sursă de anxietate socială comparabilă cu cea de care se fuge în societate. Fug de școală pentru că mă angoasează, fug de părinți pentru că mă angoasează. Apoi situația se înrăutățește. Dacă un copil nu mai iese din dormitor, chiar și părinții au foarte puțin spațiu de manevră. Acesta este motivul pentru care am creat grupuri de auto-ajutor pentru părinți în toată Italia, pentru a-i sprijini în refacerea acestei alianțe, care este necesară.
De ce sunt mai mulți băieți decât fetele?
„Sunt mai ales bărbați, acesta este un fapt care a devenit clar în asociația noastră. Am făcut două anchete la șase ani distanță, iar din zece părinți care ne contactează, opt au băieți. Și, de asemenea, par a fi în medie mai severe, în sensul că cazurile cele mai cronice, cele care au fost izolate timp de zece sau douăzeci de ani și nu dau semne de ameliorare, sunt adesea bărbați. Potrivit CNR, izolarea moderată, abandonul preșcolar, este transversală între fete și băieți'. Cartea lui Jonathan Haidt, 'Generația anxioasă', leagă anxietatea generalizată de apariția smartphone-ului. Studiile sunt de acord cu privire la impactul acestor instrumente asupra anxietății sociale și cu siguranță anxietatea socială declanșează un cerc vicios. Un pic ca hikikomori. Adică, cu cât fugi mai mult, cu atât alimentezi mai mult frica, cu atât te strivește mai mult frica. Accesul la mass-media ar trebui să fie gradat și, mai presus de toate, ar trebui să se facă educație digitală. Dar acest lucru intră în conflict cu multinaționalele, care vor copii dependenți de smartphone-uri. Reglementarea ar trebui să se facă în amonte, adică de către cei care proiectează sau reglementează aceste instrumente evidențiate acum de literatura științifică ca fiind disfuncționale în creșterea, în special a tinerilor", explica psihologul care ofera mai multe raspunsuri la un interviu pe care il prezentam mai departe:
Care sunt cauzele hikikomori?
„Tinerii de astăzi simt presiuni puternice de împlinire socială. Societatea își accelerează viteza și cere rezultate de succes curând, prea curând. Mijloacele de comunicare socială au sporit comparația socială cu alte persoane, alimentând teama de a nu se ridica la înălțimea așteptărilor, de a fi lăsat pe dinafară. Există însă și alți factori: hikikomori nu pare să fie prezent în cele mai sărace națiuni ale lumii. Este o retragere socială posibilă doar în țările bogate care pot oferi garanții familiale sau sociale, care pot sprijini persoanele inactive. Hikikomori se retrag pentru că au o alternativă. Da, o fac pentru că sunt bolnavi. Dar asta nu înseamnă să renunți la beneficii, la mâncare, la căldura de acasă, ci înseamnă să renunți la viața socială. Dacă în trecut munca nu era opțională pentru ființa umană, astăzi devine astfel, pentru mulți".
Fenomenul care afectează copiii. Cum se manifestă Brain-rot sau putrezirea creierului?
„Sunt mai ales bărbați, acesta este un fapt care a devenit clar în asociația noastră. Am făcut două anchete la șase ani distanță, iar din zece părinți care ne contactează, opt au băieți. Și, de asemenea, par a fi în medie mai severe, în sensul că cazurile cele mai cronice, cele care au fost izolate timp de zece sau douăzeci de ani și nu dau semne de ameliorare, sunt adesea bărbați. Potrivit CNR, izolarea moderată, abandonul preșcolar, este transversală între fete și băieți'. Cartea lui Jonathan Haidt, 'Generația anxioasă', leagă anxietatea generalizată de apariția smartphone-ului. Studiile sunt de acord cu privire la impactul acestor instrumente asupra anxietății sociale și cu siguranță anxietatea socială declanșează un cerc vicios. Un pic ca hikikomori. Adică, cu cât fugi mai mult, cu atât alimentezi mai mult frica, cu atât te strivește mai mult frica. Accesul la mass-media ar trebui să fie gradat și, mai presus de toate, ar trebui să se facă educație digitală. Dar acest lucru intră în conflict cu multinaționalele, care vor copii dependenți de smartphone-uri. Reglementarea ar trebui să se facă în amonte, adică de către cei care proiectează sau reglementează aceste instrumente evidențiate acum de literatura științifică ca fiind disfuncționale în creșterea, în special a tinerilor", explica psihologul care ofera mai multe raspunsuri la un interviu pe care il prezentam mai departe:
Care sunt cauzele hikikomori?
„Tinerii de astăzi simt presiuni puternice de împlinire socială. Societatea își accelerează viteza și cere rezultate de succes curând, prea curând. Mijloacele de comunicare socială au sporit comparația socială cu alte persoane, alimentând teama de a nu se ridica la înălțimea așteptărilor, de a fi lăsat pe dinafară. Există însă și alți factori: hikikomori nu pare să fie prezent în cele mai sărace națiuni ale lumii. Este o retragere socială posibilă doar în țările bogate care pot oferi garanții familiale sau sociale, care pot sprijini persoanele inactive. Hikikomori se retrag pentru că au o alternativă. Da, o fac pentru că sunt bolnavi. Dar asta nu înseamnă să renunți la beneficii, la mâncare, la căldura de acasă, ci înseamnă să renunți la viața socială. Dacă în trecut munca nu era opțională pentru ființa umană, astăzi devine astfel, pentru mulți".
Acești oameni își petrec timpul pe social media, ce găsesc?
„Găsesc polarizare și simplificare. Totul devine alb sau negru și nu mai există loc pentru discuții. Ei devin rigizi din punct de vedere ideologic și sunt fascinați de grupurile online mici, foarte radicalizate. Ceea ce se numește camere de ecou, unde toată lumea are aceeași opinie și unde, desigur, există o tendință, atât la stânga, cât și la dreapta, de a fi fascinați de soluții simpliste. Există fenomenul incel care se intersectează cu cel al hikikomori. Incels sunt grupuri de bărbați care se radicalizează împotriva femeilor și devin misogini din cauza unei neliniști legate de sfera psihosexuală".
Cât de mult cântărește asupra tinerilor judecata celorlalți, în special judecata neîncetată și de domeniul public a social media?
„Astăzi suntem cu toții în pericol, suntem judecați permanent de mii de oameni pe social media. Acest lucru schimbă dinamica socială și devine o amenințare constantă, un sentiment de opresiune pentru care nu ne putem separa de anxietate. La hikikomori, această frică de judecată, această anxietate a eșecului, este constantă. Ei nu se pot elibera de această anxietate, care îi vânează. Prin urmare, singura modalitate de a supraviețui este să se ascundă".
