Dincolo de media generală, situația extremelor este și mai vizibilă. Numai 200 de localități din România reușesc să își acopere peste 70% din buget din taxe și impozite locale. În același timp, aproape 800 de UAT-uri (781 mai exact) își bazează peste 70% din funcționare pe sume alocate de la bugetul de stat, pe fonduri europene sau alte surse externe.
Exemplele de succes: comunități care se autosusțin aproape complet
Câteva localități ies în evidență prin performanța lor fiscală. Acestea demonstrează că fie printr-o economie locală dezvoltată, fie printr-o colectare riguroasă, se poate atinge aproape independența financiară.
Caianu (Cluj, comună) – Buget: 4,62 milioane lei; venituri proprii: 96,1%
Ghimbav (Brașov, oraș) – Buget: 64,7 milioane lei; venituri proprii: 95,6%
Otopeni (Ilfov, oraș) – Venituri proprii: 94,6%
Jucu (Cluj, comună) – Venituri proprii: 94,0%
Vadu Izei (Maramureș, comună) – Venituri proprii: 93,2%
Cristian (Brașov, comună) – Venituri proprii: 92,8%
Municipiile mari: autonomie ridicată, dar cu diferențe semnificative
În marile orașe, situația este mai favorabilă comparativ cu media națională, însă nu lipsesc disparitățile. În București, de exemplu, sectoarele au niveluri diferite de autonomie:
Sectorul 1: 86,1% venituri proprii
Sectorul 4: 66,2% venituri proprii
Și în alte mari centre urbane se observă variații:
Cluj-Napoca: 79,5% venituri proprii
Brașov: 83,8%
Timișoara: 65,1%
Iași: 67,7%
Deși cifrele sunt peste media generală, multe dintre aceste orașe depind încă, într-o proporție considerabilă, de resurse externe pentru susținerea bugetelor.
Localitățile care trăiesc aproape exclusiv din bani de la stat
Partea opusă a spectrului este reprezentată de sute de comune cu o autonomie extrem de scăzută. Aproape 800 de UAT-uri funcționează cu sub 30% venituri proprii, restul fiind asigurat prin transferuri. Printre cazurile cele mai dramatice se numără:
Studina (Olt) – 5,2% venituri proprii
Brăstavatu (Olt) – 4,7%
Gostinari (Giurgiu) – 5,8%
Milosești (Ialomița) – 8,9%
Baia de Criș (Hunedoara) – 9,6%
Osica de Jos (Olt) – 9,3%
Aninoasa (Hunedoara) – 8,7%
Cele mai multe dintre aceste localități provin din județe precum Vaslui, Teleorman, Olt, Mehedinți sau Buzău, regiuni unde lipsa investițiilor și baza economică redusă împiedică dezvoltarea resurselor proprii.
Factorii care fac diferența între autonomie și dependență
Specialiștii în administrație publică atrag atenția că gradul de independență financiară depinde de mai multe variabile:
Dimensiunea economiei locale – activitățile industriale, comerciale și imobiliare aduc încasări consistente din taxe.
Colectarea eficientă a taxelor și impozitelor – unele administrații reușesc să maximizeze baza de venituri printr-o organizare mai bună.
Structura demografică – orașele mari au o bază fiscală mai extinsă, ceea ce le ajută să susțină cheltuielile interne.
Dependența de resurse externe – comunitățile mici sau cu economie fragilă se bazează în proporție covârșitoare pe banii primiți de la centru sau pe fonduri europene.
