Ucraina nu a fost singura republică sovietică afectată de foametea din 1931 si 1934, dar nicăieri fenomenul n-a avut o asemenea amploare. Mulți istorici susțin teoria că Iosif Stalin, confruntat cu problemele apărute în urma colectivizării forțate - scăderea producției, dezorganizarea economiei rurale, urmate de revolte violente ale țăranilor- a dorit să se răzbune pe ucraineni.
Dezastrul a fost amplificat de politica agrară coordonată de Trofim Lîșenko, un cercetător politruc care a ajuns să contrazică și să interzică principiile de bază ale biologie, iar prin terorii fanteziste și nefundamentate să creeze iluzia că poate rezolva criza alimentară profundă.
Între 1931 și 1934, cel puțin 5 milioane de oameni au murit din cauza foametei pe întreg teritoriul URSS. Dintre aceștia, potrivit unui studiu demografic realizat de Kiev, cel puțin 3,9 milioane au fost ucraineni. Arhivele poliției conțin numeroase descrieri de cazuri de canibalism precum și infracțiuni, cum ar fi furt și linșaj.
La fel ca în cazul actualei campanii a lui Vladimir Putin în Ucraina, dimensiunile dezastrului din secolul trecut au fost amplificate de retorică dușmănoasă și conspiraționistă emanată de la cele mai înalte niveluri ale Kremlinului, potrivit descopera.ro.
În timp ce milioane de oameni se stingeau în condiții înfiorătoare, agenții poliției sovietice secrete îi vânau pe politicienii și intelectualii ostili lui Stalin.
Tragedia Holodomor a fost un subiect închis de-al lungul istoriei URSS, iar regimul Putin a avut o atitudine ambiguă, dar direcționată spre recunoașterea parțială a dimensiuni evenimentelor și negarea premeditării politice.
În 2019, 16 țări precum și Vaticanul au recunoscut că Holodomor a fost un genocid, iar Congresul Statelor Unite a adoptat rezoluții potrivit cărora „Iosif Stalin și cei din jurul său au comis genocid asupra ucrainenilor între 1932 și 1933”.
