_0dc05b7e81.jpg)
Deși per ansamblu ODIHR apreciază eforturile organizatorilor, raportul, consultat de inPolitics, denunță un aspect cel puțin grav: lipsa de transparență. În raport, se vorbește despre transparență în cîteva zeci de cazuri, în diverse situații, iar acest aspect nu e în măsură să sporească încrederea românilor în corectitudinea alegerilor, ba chiar dimpotrivă.
Iată cîteva exemple desprinse din Raport:
– Pregătirile tehnice pentru turul doi au fost profesioniste și eficiente, în ciuda transparenței limitate continue în activitatea administrației electorale.
– Administrația electorală a implementat procesul eficient și respectînd termenele legale. Cu toate acestea, transparența a rămas limitată, deoarece ședințele au continuat să fie închise, iar informațiile publicate de birourile electorale au fost uneori incomplete sau inconsecvente.
– Curtea Constituțională a respins plîngerea, într-o ședință care a fost închisă publicului fără justificare, contrar legii, limitînd transparența. Instanțele și administrația electorală au soluționat o serie de plîngeri într-un mod eficient și în timp util, în general. Cu toate acestea, transparența a rămas limitată, deoarece majoritatea plîngerilor au fost soluționate de birourile electorale în ședințe închise.
– Per total, lacunele și inconsecvențele juridice (din primul tur n.n.) au persistat în timpul celui de-al doilea tur, subminînd certitudinea juridică pentru părțile interesate cheie și, în unele cazuri, conducînd la o interpretare inconsecventă de către partidele politice și candidați, precum și o lipsă de supraveghere și transparență.
– Deși, prin lege, ședințele CCR sunt publice dacă nu se decide altfel din motive justificate, ședința de validare a rezultatelor a fost închisă publicului și observatorilor, fără vreo justificare, limitînd transparența.
