Pentru această analiză, oamenii de știință au studiat baze de date extinse care includ informații despre gemeni, inclusiv cazuri în care aceștia au crescut separat. În plus, au folosit metode moderne de simulare pentru a elimina influențele externe, precum accidentele sau alte cauze independente de procesul de îmbătrânire. Rezultatele indică faptul că impactul genelor asupra longevității este mult mai mare decât se credea anterior, scrie Science Daily.
Estimările mai vechi sugerau că factorii ereditari explică doar 20–25% din variațiile duratei de viață, iar unele cercetări plasau acest procent chiar sub 10%. Noul studiu, publicat în revista Science, contrazice aceste concluzii și arată că influența genetică ar putea fi de două ori mai mare.
Echipa coordonată de Ben Shenhar a analizat date provenite din registre de gemeni din Suedia și Danemarca. Introducerea cazurilor de gemeni crescuți în medii diferite a permis o separare mai clară între influențele genetice și cele de mediu.
Un aspect esențial descoperit de cercetători este faptul că studiile anterioare nu au ținut cont suficient de ceea ce se numește „mortalitate extrinsecă”, decese provocate de factori precum accidentele, infecțiile sau condițiile de mediu. Lipsa acestor diferențieri a dus la subestimarea rolului geneticii.
Descoperirea cercetătorilor
Pentru a corecta această problemă, cercetătorii au dezvoltat un nou model de analiză, combinând metode matematice cu simulări ale unor „gemenii virtuali”. Astfel, au reușit să distingă mai clar între decesele cauzate de procesul natural de îmbătrânire și cele provocate de factori externi.
După eliminarea acestor influențe, componenta genetică a devenit mult mai evidentă. De exemplu, până la vârsta de 80 de ani, riscul de deces asociat demenței pare să fie determinat genetic în proporție de aproximativ 70%, un procent mai mare decât în cazul altor afecțiuni, precum cancerul sau bolile cardiovasculare.
Aceste descoperiri ar putea schimba semnificativ modul în care este înțeleasă îmbătrânirea. Dacă genetica are un rol atât de important, cercetătorii ar putea identifica genele care influențează durata vieții și, pe viitor, ar putea dezvolta metode de intervenție pentru prelungirea acesteia.
Potrivit lui Shenhar, mult timp s-a crezut că longevitatea este determinată aproape exclusiv de factori non-genetici, ceea ce a limitat interesul pentru identificarea mecanismelor genetice. Noile rezultate sugerează însă că există un potențial real de a descoperi variante genetice care contribuie la o viață mai lungă și de a înțelege mai bine biologia îmbătrânirii.
